Intrăm în era AI-Augmented Workforce, fiecare la ce viteză poate sau e împins de nevoie. Dacă ai peste 35 de ani și ai impresia că e „prea târziu să înveți AI-ul ăsta”... e momentul să citești mai departe.

Fenomenul e deja implementat în companii globale, în toate industriile, nu doar tech. În afara României e o cursă continuă de ”cine ajunge mai repede” la ”cifre mai bune” automatizând tot ce poate, fără totuși să piardă valoare în proces. Pentru că dacă ”transformarea digitală” (sau IT change management i se mai zicea ”pe vremuri”) e /a fost dureroasă pentru anumite companii, să vezi ce dureroasă e /va fi ”AI-automation transition”.

Iar dacă nu apare în cultura organizației tale oficial, apare în tăcere, în Exceluri cu formule generate, emailuri scrise cu GPT și documente optimizate cu Claude. Apoi în Excel-uri desființate de ERP-uri, emailuri automatizate cu N8N și documente semnate în blockchain. Iar apoi...well...sky is the limit, sau capacitatea maximă de GigaWatti ale fermelor ”marilor grei”.

Revenind la +35 și disconfortul vostru de a îmbrățișa AI-ul, sau poate vă jucați cu el, dar nu la viteza de absorbție dorită ori visată de angajatori. Cum reușiți ”alergarea viteză” pentru a vă păstra job-ul?

 Hai să începem cu începutul și să clarificăm ce este, de fapt, “AI-Augmented Workforce”?

Este despre oameni care nu sunt înlocuiți de AI, ci amplificați de el.
Este colaborare, nu competiție, dar numai pentru cei care au chef să colaboreze inteligent. Ei, aici avem o problemă cu o ”competență umană”: încrederea în ceilalți, la care, cel puțin la nivel de Europa stăm foarte prost conform studiilor recente. Also stăm prost și la încrederea în sine în special în România, dar asta e altă poveste, despre acceptarea de a fi ăia ”underpaid and overworked” din estul Europei, mai ales dacă tot ”am furat” de era cât pe aci să ajungem ”junk country”. Revenind...

AI-ul devine co-pilot, partener invizibil de brainstorming, editor de text, asistent de analiză și uneori... evaluator tăcut. Va fi tot mai prezent în automatizări de marketing, de analiza datelor financiare, în creare conținutului educativ, și alte nebunii despre psihologia consumatorului la care nici nu te-ai fi gândit.
E mereu acolo.
Întrebarea e: tu ce faci cu el?

 În practică, AI-augmentation înseamnă:

1. Folosirea tool-urilor AI în procesele de zi cu zi. De la search la prezentări, la rețete de cină rapidă cu ce ai în frigider și atât, la ușurarea ”decision-making burden” rugându-l să îți spună cu ce să te îmbraci în funcție de prognoza meteo.

2. Eficientizare radicală a muncii creative, analitice și repetitive, astfel încât, de exemplu, un calendar lunar de postări să fie ”piece of cake” chiar dacă ai doar o singură idee, pentru 2 postări și simți că nu ai nimic de spus. Te ajută el să treci peste sindromul impostorului, cu marketing analytics, planning, organizare, chiar și automatizarea publicării. Tu doar dai ”approve” ca un director de marketing ce poți să devii...sau măcar șef pe social media. Deocamdată nivelul e mediocru spre mediu - cred că Tudor A. Ursente poate să confirme sau să infirme, dacă nu am ținut pasul cu știrile din SM-AI-automation, dar viteza de improvement e amețitoare. Eu zic că decât 0 prezență pe SM când ai nevoie de ea, mai lași un pic sindromul impostorului singur acasă și folosești AI-ul să pui totuși ceva ”out there”, dar asta e o părere personală și nu sunt expertă în domeniu.

3. O nouă responsabilitate: să știi ce să ceri și cum să interpretezi ce primești. Aici făm ”fail cu grație” având în vedere nivelul de analfabetism funcțional și cel de analfabetism digital. Două abilități la care am eșuat lamentabil în ultimele 2 decenii și nu știu ce să zic să sper...nu sper să ne scoată Daniel David din asta...sper să se trezească fiecare și să își dea două palme când cineva îi cere pinul cardului la telefon cu vocea bunicii, să știe că e lupul și brusc a devenit Scufița Roșie. Anyways...deci gândire critică la greu și aș paria toți banii pe asta. Eu tot zic de ea de prin 2008 cel puțin.

 Avantajele AI-Augmented Workforce, în teorie, sunt:

 Productivitate crescută – faci în 2 ore ce făceai în 2 zile, dacă ai skill-urile potrivite. Aici pot să confirm că ”intern-ul de 100 lei/lună” e un executant bun și învață binișor, fără dramele pe care ar trebui să le gestionez într-o relație angajator-angajat. Deci, ”Armina approves”.

 Mai multă claritate – AI te ajută să vezi patternuri, erori, soluții. Aici aș zice că DA, dacă ai ochi pentru ele, ți-a ieșit un ”Investigative” sau ”Artistic” sau ambele, la un test Holland (și poți să vezi dacă le ai cu patternuri, erori, soluții încă dintr-a 6a!). Dacă nu, atunci nu ai ce să ”augmentezi” dacă genetic / trained nu ai aceste skills.

 Upskilling constant – învățarea e integrată în muncă, în timp real, fără să-ți iei concediu de la livrabile. Aici am cliente care se bucură și îmbrățișează dopamina care vine din învățarea continuă, dar pentru altele deja e mega-obositor și nu mai vor să țină ritmul, chiar și după ce l-au ținut ani de zile, being ”stellar performers” în IT și nu numai.

 Dar ce se pierde (sau se riscă) în proces?

Autenticitatea muncii – dacă doar copiezi răspunsuri de la AI fără discernământ, devii doar un content-passer, cum povesteam săptămâna trecută în #workstrategy doar un ”prompt-to-publish” e ca și cum ai copia și tu de un 5 la mate să treci clasa. It serves the purpose, dar ”nu te crește”.

Creativitatea reală – dacă înlocuiești gândirea cu „tool browsing”, rămâi fără mușchiul ideii originale și asta după mine E CEL MAI GRAV. Pentru că oricum e ciobită bine, pus scotch pe gură etc. încă din școală, unii cred sincer ei despre ei că nu o au, e greu de trezit după 30 de ani etc. Deci honestly, do everything you can to wake it up, keep it, grow it, monetize it! This is your holy grail, nu-l da rușilor!

Relevanța – dacă nu înveți să folosești AI în jobul tău, s-ar putea ca jobul să te depășească, încet, dar sigur, și zic ”s-ar putea” ca să fiu de treabă că și-așa mi-am tot luat-o zilele astea pe aici prin mesaje private de la oameni cu pătrățele perfecte că sunt dură și cu creier de găină. Well...bine voi cei care nici chiloții nu vi-i puneți în mașina de spălat că aveți o prezență feminină ce se ocupă de asta. Pff...noi vorbim de AI și lumea e plină de ”nevertebrate”. Dar să continuăm mai elegant că-cafeaua am băut-o azi :))

 Pentru angajatori, riscul în multe nuanțe de gri, foooarte fine:
– un val de oameni care „se prefac că știu AI”. Deja...îl VĂD în CV-uri și e fascinant că eu n-am băgat mai mult de 200 de ore în AI-skills pentru mine și când îi întreb o chestie simplă să confirm dacă chiar punem în CV AI-skills...guess what?!
– o avalanșă de decizii proaste luate pe baza unor sugestii pe care nimeni nu le-a verificat pentru că dacă ești cu surf-ul pe val și vezi doar creasta și ții să câștigi cursa, nu te uiți la ce vine din spate...ajungi ca IBM la nivel global care a dat afară 11000 și a angajat la loc 8000. Cu competențe diferite, da, dar haos frate, H_A_O_S care e cu pierderi. Unele poate ireparabile.
– și bineînțeles, training-uri fără impact real, pentru că învățarea e prea generală sau prea rapidă, și apoi stai să gestionezi drame în ședințe, că ”Popescu” a izbucnit în plâns că 0 maturitate emoțională, 0 reziliență, alea grele, umane care contează Z_E_R_O. Fiindcă am investit tot bugetul de training în conturi premium de AI pentru top și middle și pe ăștia din tranșee i-am uitat. Ups.

 Ce funcționează într-o echipă AI-augmented:

 Roluri clar redefinite - cine decide, cine verifică, cine învață, iar aici...micro-management la greu pe cei tineri care au ajuns rapid prea sus, pentru că cel mare și senior avea prea mult salariu, deci l-am lăsat să plece cu compensatorii să scădem costurile, și am angajat 3 young guns în locul lui. HA. HA. Deci ”clar definite” my ass...o să doară și o să dureze.
 Mentalitate de testare - nu ai rețete, ai prototipuri, te înveți cu incertitudinea, deci crești vrei-nu-vrei un ”agency”, un ”antifragility” acolo, măcar puțin pe fundul cănii
 Micro-learning + feedback rapid - pentru cine mai are creier, cine nu, să își caute. Sau să își facă o brioșerie și să vândă handmade food, care va fi curând un luxury. Inclusiv să fii servit de un ospătar, devine un lux. Nu? Mergi la Mc și comanzi la touchscreen că ai un buget, sau mergi la un bistro respectabil și te servește un om cu abilități din ăstea de povestește Cristina Drăgan unde luxury services e normalitatea, șiiii....vii cu alt buget!
 O cultură în care AI e normal, dar gândirea e regină - again, dacă o ai, dacă nu să ți-o cultivi sau să treci la sapă. Nu glumesc! Quality food va fi / este un lux pentru mulți, la preț premium!

 Recomandările mele pentru profesioniștii care vor să rămână relevanți, nu intenționează să plece spre agicultură, brioșerie etc.:

1. Învață să formulezi întrebări bune. Prompting-ul e noul skill strategic ca să ții pasul și să prinzi viteză. Nu e doar un verb, e deja o competență clară, antrenabilă, nepoata ”gândirii critice”.

2. Nu te speria de AI, sau nu arăta că te sperie, și treci peste frică, dar nici nu-l trata ca pe Google cu steroizi că nu e același lucru. Funcționează diferit etc. Are bias, are limite, și uneori... fabulează frumos, te flatează, dar da, poate să îți înlocuiască jumătate din fișa postului în 1-3 ani. Deci...unde te vezi peste 3 ani?

3. Testează tool-uri pe munca ta reală, nu pe cazuri de demo. Nu înveți nimic dacă doar „te joci”. Poți însă să te joci cu rețete pentru cină și alte automatizări ce ți-ar salva timp din ”house admin”. You really should!

4. Fă-ți un obicei din a analiza ce ai învățat de la AI – și ce ai făcut mai bine decât el. E un exercițiu de poziționare și încredere profesională. E ceva firesc într-un proces de învățare. E și incomod după o vârstă dacă self-awareness-ul cu stat tu cu tine, nu a fost niciodată în lista ta de chestii de făcut.

 Concluzie:

AI-Augmented Workforce nu e un buzzword cool.
E un shift profund în modul în care lucrăm, învățăm și ne evaluăm munca.
Și e deja aici.
Dacă firma în care ești e vârf de val, deja te ia pe sus. Dacă e mijloc de val la digital transformation și acum își ia ERP, CRM etc, atunci ai timp să prinzi viteză. Dacă e pe coadă, instituții publice, lucrăm cu greu în Excel, ce e aia Drive, mai ai timp să îți faci upgrade, dar nu știu dacă să zic că ești norocoasă...că dacă e să pleci...ai multe de ”lustruit” să îți găsești de lucru în celelalte 2 categorii.

Dacă ai curiozitate, gândire critică și dispoziție să ieși din confort – AI-ul poate deveni aliatul tău strategic și ăsta e mindsetul câștigător pe termen lung.
Dacă nu… s-ar putea să fii tot mai bun într-un sistem care nu mai are nevoie de acel „bun”.

 Sfatul meu?
Investește în claritate, skill-uri de prompting, gândire adaptivă și o relație sănătoasă cu AI-ul. Dacă e prea repede, prea mult, poți să începi cu competențele transferabile de pe site-ul meu, provocarea de 14 competențe în 14 emailuri, unul pe zi.
Nu e nevoie să fii expert. Dar e vital să nu fii ignorat de revoluție și nici ignorant de valul care te va lua pe sus.

 Tu unde folosești deja AI în munca ta?
Și ce simți că îți oferă, sau îți fură?