"Voiam sa îți zic ca mi-am schimbat paradigma cât m-am relaxat în vacanță. Am zis să mă poziționez eu altfel față de angajatori, gen ei au nevoie de mine la fel de mult cât am eu nevoie și să vad ce mi se oferă. Și iată că azi am 2 interviuri, unul s-a lăsat cu: "săptămâna viitoare îmi prezintă oferta", este întâlnirea nr 4, unul este al doilea cu directorul operațional...Și tocmai ce mi-au scris cei de la x mai devreme".

Când ne-am cunoscut era dezamăgită că după ce a revenit din CIC a primit un job compus din...hai să zicem plastic "ce a rămas și nu voia cam nimeni". Pentru că nu puteau să stea lucrurile pe loc cât a fost ea plecată. Fair enough. Dar acum că a revenit cât de fair e să pornești la treabă pe un job ca un puzzle vechi cu piese lipsă, peticit, doar pentru că ai lipsit. Aaa și nu ai fost la huzur, ai crescut un bebic!

Am insistat să-mi spună la ce visează sa facă. Ce abilități se vede folosind cu drag din setul pe care îl are. După ce am priceput câte știe sa facă și câte a făcut în trecut, am inventariat competențele ei preferate și ce sa vezi? Setul ales e un combo foarte mișto ce poate fi monetizat fără echivoc mult mai sus în alte industrii! 

Am repetat de mai multe ori că nu contează competiția și "câți aplică pe un loc" atâta timp cât pe lângă experiență, ea e și pasionată de aceste activități și mai ales SE POZIȚIONEAZĂ corect, fără "sa se facă mică". 

După 2 discuții și working sessions în care parcă îi era teamă să se zugrăvească în culorile ei, am pus "hard stop" la sesiunile de strategie de cariera pentru că primit cadou o călătorie, un mini-concediu.

I-am zis să încerce să se bucure de concediu că job-urile nu vor dispărea, reluăm de unde am rămas, doar că ar fi grozav dacă între timp își actualizează profilul de LinkedIn după cum povestisem împreună. 

Nu mai rețin dacă a reușit, dar logica din spate e ca atunci când verbalizezi niște lucruri despre tine se adâncesc acele opinii si poteci neuronale. Când încerci să scrii varianta pozitiva și încrezătoare a poveștii tale, creezi opinii noi și drumuri neuronale asfaltate. Adică șansele să se producă o schimbare de mindset cand îți scrii povestea, nu o spui, cresc. Mai ales că o scrii într-un spațiu public (LinkedIn). 

Asta pentru că atunci când îți scrii CV-ul sau profilul de LinkedIn așa cum recomand eu, ajungi sa te dedublezi un pic și să te vezi cum te vad eu.

By default eu caut calitățile la oameni și te văd cât de făină ești. Defecte avem toți și nu mă interesează. Nu merită energie. Eu cred în punctele forte. Ele sunt superputerile tale și acolo zace potențialul subutilizat.

Ca aplicările tale la joburi să "genereze" interviuri, trebuie să te vezi cât de făină ești. Sa îți pui în evidență super puterile. Sa înțelegi ca e nevoie de ele în lumea asta.  

Care e MINDSET-ul tău legat de tine? Ce poveste îți spui când te uiți în oglinda? Ai nevoie niște ochelari magici sa îți descoperi superputerile? Scrie-mi și facem o sesiune de identificare a lor. Apoi îți pot explica și cum sa le evidențiezi mai bine la munca, acasă, sau într-o nouă călătorie profesională.