🧵Fie că se apropie sfârșitul de 'sezon de angajări', fie că vine din Vest, cantitativ joburile disponibile scad. Am cliente din UK care sunt în căutări de luni bune și piața este 'semi înghețată' sau 'very slow' după spusele agențiilor de recrutare de acolo. Unele au găsit, altele cel mai probabil nu vor găsi anul acesta. Sunt poate și joburi de nișă, însă asta poate fi un semn clar de criza ce se va resimți și la noi după 1 ianuarie poate. 

🪡 România duce lipsa de oameni serioși. Angajatorii cu care am tot stat de vorba sunt obosiți de perioade de probă eșuate pentru că citez "oamenii sunt nehotărâți", "nu știu ce vor". Aici aș zice că sunt minusuri de ambele parți: uneori oameni devin nehotărâți pentru că fișa postului nu e ca în job ad, ci conține 2 roluri în unul și în perioada de proba își dau seama că e mai mult decât au vrut. În același timp flexibilitatea candidaților este în scădere. Mediul de business se transformă și are nevoie ca x să mai învețe și aia, și aia și aia. Pe fondul unei oboseli cronice, candidatul său proaspăt angajat refuză să învețe lucruri noi, încă un software, încă o procedura etc. De fapt, nu este despre software sau procedură, ci mai degrabă realitatea este că e greu să poți să te concentrezi să înveți ceva nou și challenging când ești obosit și ai alte griji pe care ruminezi nopți la rând.

🧵 Un studiu recent a relevat că starea de bine, a lucra cu colegi ok, un mediu netoxic (nu neapărat cu beneficii, ci cu mult bun simț) sunt la fel de importante ca banii. E greu cu banii oricum, probabil că majoritatea adulților din piața muncii, înaintând în vârstă, își dau acum seama că e greu și cu probleme de sănătate, așa că încearcă timid să ceară echilibru.

🪡 Antreprenoriatul, deși sugrumat poate de noile schimbări legislative, e în creștere. Mici idei de realizat solo, pe cont propriu, în care citez 'sa nu mai am nevoie sa mă bazez pe nimeni' și care să permită, cel puțin femeilor, să petreacă mai mult timp de calitate cu copiii pe care reușim să îi 'creăm' din ce în ce mai greu. 

🧵Dorința de a demonstra rămâne puternică. Validarea externă e regină din păcate și asta ne face să jucăm prost anumite cărți, să facem mutări greșite. Cunosc candidați care au mers spre joburi unde părea că sunt apreciate competențele lor, că aduc valoare, deci au decis prioritar în funcție de acest criteriu. Au greșit. După 6 luni m-au sunat să căutăm împreună altceva. Cunosc și angajatori care au angajat pe x pentru că a venit prin recomandare de la y și ce sa vezi...x nu muncește la fel de mult ca y etc. Au luat o decizie prin comparație și au decis greșit. Cu toate astea mai mult de jumătate din joburile disponibile nu ajung într-un anunț, ci se merge pe recomandări.

Asta înseamnă că modul în care construim niște relații profesionale sănătoase și mature, contează foarte mult. Peste 50% din șansa de a găsi jobul potrivit.