Prietenie sau doar colegialitate? Despre granițele relațiilor și frumusețea varietății lor.

Am cunoscut-o pe Andreea când lucram în Zurich, un oras mult mai rece decat Frankfurt unde lucrasem anterior. Andreea (not her real name) era colega în bancă, făcuse un doctorat în Zurich și se casatorise acolo.

In Frankfurt m-am integrat rapid pentru ca erau foarte multi expati si oamenii erau mai deschisi. În Zurich insa, îmi doream sa raman si am decis să fac eforturi sa mă integrez cât mai rapid atât la locul de muncă, cât și în viața socială.

Am făcut un efort deosebit să mă împrietenesc cu toți colegii, încercând să creez legături macar la fel de apropiate ca în Frankfurt - tot timpul comparam cu Frankfurt, avand iluzia ca tot "germanici sunt".

Andreea mi-a părut o persoană cu care aș putea avea o relație de prietenie profundă. Totuși, în timp, am realizat că acest efort mă epuiza pentru ca ea cred ca era auto-suficienta si avea destui prieteni. Cercul ei de prieteni era complet, deci ce sens avea sa investesc energie inutil într-o relatie pe care eu doream sa o etichetez ca prietenie, pe cand pentru ea eram doar o cunostinta de la munca.

In Germania invatasem ca nu toate relațiile trebuie să fie la fel de intense. Îmi luam acum încă o lecție și mai dura în Elvetia: "cercul interior e ok sa aibă 3 persoane".

Cautand sa aflu ce inseamna "cercul interior", am descoperit **Modelul celor 5 straturi de intimitate**, care mi-a deschis ochii asupra faptului că fiecare persoană își are locul ei în viața noastră, cu un nivel diferit de apropiere.

Cercul interior: Oameni foarte apropiați, precum partenerul meu de viață sau prieteni de suflet.

Prietenii apropiați: Persoane cu care împărtășesc multe experiențe, dar nu la fel de intense ca cele din cercul interior.

Prietenii casual: Ne simțim bine împreună, dar păstrăm o anumită distanță emoțională.

Colegii sau cunoscuții: Cei cu care interacționăm mai mult în contexte formale, cum ar fi la locul de muncă.

Cercul cunoștințelor vagi: Persoane pe care le cunosc doar superficial.

Am înțeles că Andreea se potrivea mai degrabă în **cercul cunostintelor vagi**, în timp ce colegii de echipa făceau parte din **colegi sau cunoscuti**.

De ce am împărtășit azi povestea asta?

1. Pentru ca dacă îți dorești să apelezi pentru un serviciu la o cunostinta, șansele ca ea sa te ajute, sunt mici. Relațiile intre adulti se țin cu investitii - cel puțin de timp, energie, atenție. Eu eram obișnuită cu prieteniile din AIESEC. Well, între adulți e altfel si mai ales în alta tara e altfel.

2. Pentru ca dacă te obosesc mulțimile și fugi de evenimentele cu mulți oameni, networking-ul îți dă dureri de cap, e posibil în mintea și sufletul tău sa încerci (poate chiar inconștient) sa "ii muti pe toți în cercul de prieteni apropiați". E epuizant când reciprocitatea lipseste.

3. La locul de muncă îți poți face mai multe tipuri de relații, "acoperind" mai multe cercuri, însă e greșit sa crezi ca e locul potrivit pentru a acoperi TOATE nevoile de relaționare acolo.

Este normal și sănătos să avem relații diverse, iar fiecare persoană poate ocupa un loc diferit în viața ta. Nu toți trebuie să fie prieteni apropiați și când te vei maturiza emotional, vei putea accepta asta. Eu am invatat-o the hard way, în Zurich.

Tot atunci, vei putea merge la evenimente fără să te epuizeze conversațiile superficiale, întâlnirile întâmplătoare, atenția pe care ti-o cer x și y etc.

Tot atunci vei putea cere unei cunoștințe sa te recomande pentru un job la ei în firma, oferindu-te sa o ajuți și tu când va avea nevoie.

Tot atunci vei "rupe usa" la finalul programului de lucru, ca să faci loc de ieșit la bere cu prietenii apropiați și cei casual, ca să îți echilibrezi sănătos valoarea de "apartenenta" dincolo de birou, ca atunci când e nevoie sa îți dai demisia, să poți face asta cu inima ușoară.

Normalizează folosirea expresiilor precum "amic", "prieten", "cunostinta", "prieteni din copilarie", "confidenta", "o mamica din grup", "o prietenă foarte apropiata", "colega de la munca", "colega de banca", "vecinul" etc. pentru ca ai fi epuizata dacă toți ti-ar fi "cei mai buni prieteni". Doar în copilărie poate sa fi trăit o perioada cu iluzia asta. It's time to grow up, chiar dacă mai ieși la joaca și acum.

Te invit sa faci un exercițiu de imaginație și să așezi cei mai apropiați 25 de oameni din viața ta pe cele 5 cercuri și apoi sa îmi spui în comentarii, tu ce vei putea face mai ușor, după ce vei organiza oamenii din viața ta pe cercurile în care aparțin?

Photo Credits: Photo by Annie Spratt on Unsplash