Cea mai periculoasă minciună e cea care te face să te simți bine

Nu știu cine are nevoie să audă asta azi, dar…

Nu orice idee care te face să te simți bine e și adevărată.

Unele sunt doar teorii cu sclipici emoțional, care se vând mai bine decât adevărul. Pentru că multe lucruri se vând mult mai bine decât adevărul!

Ieri am discutat cu o doamnă consilier educațional despre ce punem într-un atelier de orientare vocațională pentru elevi. Am dezbătut împreună mai multe variante de abordare și am ajuns la alegerea unui instrument. Fiind elevi mai mici ca vârstă, mi-a zis că ar opta pentru Gardner. Am folosit Gardner mulți ani, dar preferatul meu rămâne Holland. I-am zis și doamnei consilier educațional și aflase și dânsa că instrumentul lui Gardner nu este valid. Două femei inteligente, dezbăteam dacă să folosim un instrument invalidat științific, amândouă fiind de acord că e o idee proastă.

Howard Gardner, părintele teoriei „inteligențelor multiple”, a recunoscut recent că ideea lui nu e științifică, dar că „ar trebui totuși să rămână influentă”.

Adică, pe scurt: nu e adevărat, dar e frumos să credem că e.

Și iată-ne pe noi ezitând să îl excludem dintre opțiunile pentru atelier. Și ne uitam una la alta zâmbind, în timp ce analizam ce se întâmplă. Cred că e fix ce simt HRii despre horoscopul lui Myers-Briggs când li se cere să facă recrutare în baza lui. Doar că noi am avut libertatea de a alege.

Amândouă eram în cumpănă și amândouă ne miram că stăm pe gânduri, când decizia ar fi trebuit să fie mai rapidă: instrumentul nu e valid științific, nu îl folosim! În final, așa am decis, dar am rămas pe gânduri după conversație, la cât de ”programabili” suntem. Amândouă am mai schimbat câteva mesaje pe WhatsApp ulterior pentru că efectiv, ne miram de ce am ezitat să NU îl mai folosim.

Vom folosi Holland, o versiune adaptată pentru pre-adolescenți, pentru că...cel puțin deocamdată Holland nu a fost invalidat.

Acum aș vrea să dezbatem puțin aici despre Gardner care a recunoscut că ideea lui nu e științifică, dar că „ar trebui totuși să rămână influentă”. Ce om e ăsta mai?! În ochii mei și-a pierdut orice credibilitate.

Mă pot duce și mai departe chiar, și îl pot suspecta că a împins un mit să prindă rădăcini în educație, coaching și parenting deopotrivă, pentru că ne face să ne simțim bine.

Că toți suntem „inteligenți în felul nostru”.

Că dacă nu ne pricepem la ceva, sigur avem „altă formă de geniu” care compensează.

Sună uman, empatic, aproape vindecător.

Doar că NU E ADEVĂRAT.

De ce ne plac ficțiunile confortabile?

Pentru că oferă alinare fără efort.

Ne dau iluzia progresului fără să ne ceară să schimbăm nimic.

„Nu sunt dezorganizată, doar am o inteligență kinestezică.”

„Nu iau decizii fără fundament logic, am o gândire mai intuitivă.”

E același mecanism psihologic care ne face să credem că “manifesting-ul” poate înlocui planul de acțiune sau că “gândirea pozitivă” rezolvă epuizarea.

Prețul acestor povești

Fiecare teorie care flatează egoul, dar ignoră dovezile, ne face mai puțin dispuși să creștem pentru că suntem biiiine....bini di tot fix așa cum suntem

Ne fură șansa la claritate și luciditate, corectitudine, echitate...

Ne ține într-o zonă călduță, cu citate frumoase și realitate zero, numai buni de dospit de ruși să...orice...apropo și de noul material de la Recorder.

Ce funcționează, de fapt

Claritatea brutală. Știu că doare, am povestit recent cu un campion sportiv care refuză să lucreze cu oamenii care nu se țin sau renunță ușor la anternamente - e o chestiune de vrei sau nu vrei!? Până la urmă oricât de greu ar fi să te prezinți la sală, ai plătit, vrei, du-te! Fii adult, asumă-ți! Aici mă pufnește un râs nervos...păi nu găsim noi o sută de scuze? Justificăm cumva chiar și abonamentul nefolosit, nici nu mai contează suma...ne spunem noi ceva minciuni frumoase...dar m-am inflamat...despre asta într-o altă postare

Faptele, nu poveștile. Funcționează să faci! Îmi spui ce faci și apoi du-te și fă! Nu făcuși? Nu mă interesează explicațiile! Știi de ce nu faci și tot nu faci nimic în legătură cu asta, Gardner te cheamă!

Știința minții mai funcționează, nu spiritualitatea diluată. Sunt pro spiritualitate, atât timp cât nu înlocuiește rațiunea în spațiile vieții care sunt despre făcut nu despre rugăciuni. Uneori e atât de simplu să pui mâna să faci în loc să te rogi la ore fixe, and yet...some people...nu fac.

Învățarea conștientă, bazată pe observație, repetiție, feedback și aplicare. Daaa sună atât de plictisitoooor. Doar că diferența dintre un om care reușește și unul care eșuează, de cele mai multe ori constă DOAR în numărul de repetiții a ceea ce e de făcut. Probabil de ordinul miilor la cel ce a reușit, și de ordinul sutelor sau mai puțin, la cel ce a eșuat. It's so freaking simple!

Părerea mea este că adevărul de cele mai multe ori e de cacao. De asta e greu de crezut. Te trezește brutal și apoi îți bagă și un deget în ochi. Cum să îl tolerezi? Cum să îl îmbrățișezi? Disconfortul e dușman de clasă.

Doar că progresul adevărat începe fix când încetezi să cauți povești care te fac să te simți bine și începi să cauți ce funcționează pentru tine, în realitate.

Tu ce „ficțiune confortabilă” ai crezut despre tine sau despre cariera ta până ai realizat că nu te ajută deloc? Ai făcut ceva cu constatarea respectivă sau îi dai înainte prin lumea lui Rapunzel?