Uneori, cel mai matur lucru pe care îl poți face pentru cariera ta este să încetezi să te vaiți și să îți construiești reziliența profesională rămânând unde ești. Hashtag ”rezist”, în 2026 este noua definiție a progresului. Nu ”aștept”, ci ”rezist”.

Și pentru că încă nu mi-am terminat cafeaua, o să fiu mai dură.

E ușor să te vaiți și să nu faci nimic. E cel mai ușor mod de a te învârti în cerc. E doar ”încerc”.

E ușor să îmi spui că mai ai nevoie de încă o ședință și apoi vei acționa. Că mai vrei susținerea mea 1la1 încă o lună și vei face și vei drege...apoi.

Vă spun sincer că m-am săturat. Conțin, susțin, validez, arăt empatie, compasiune și tot vocabularul celor mai iscusiți psihologi fără pretenția de a fi unul.

Mi s-a umplut ceașca de ”aștept” și ”să vedem”. În primele 90 de zile din acest an, am auzit ”să mai așteptăm puțin” cât în tot anul trecut.

Și știi de ce s-a umplut ceașca de toți cei care zic ”așteptăm”? Pentru că de fapt este despre lașitate, lipsă de asumare, frică reprimată, izbucniri furioase.

Ce bine ar fi dacă ”aștept” era despre ”rezist”.

Pentru că ”rezist” este asumat! E despre, îmi fac un plan și fac pași mici, chiar și pe loc în joc de glezne, dar mișc ceva. Îmi cresc rezistența la frustrare, abilitatea de a ajunge la consens cu un șef toxic, capacitatea de a zâmbi colegilor care sunt nemulțumiți deși muncesc mai puțin ca tine și ai aflat recent că au salarii mai mari ca tine. TOATE sunt povești de la cliente și clienți, nu elucubrez nimic din ce am scris aici!

Partea proastă e că ”rezist” e foarte rar. ”Aștept și somatizez” e foarte des. ”Nu îmi asum” e tot mai des. Și pot să înțeleg pentru că e greu și...probabil am uitat de cum e când e greu.

Însă mai sunt și oameni care își amintesc. Care nu ”așteaptă” să vadă dacă ”sare” cineva cu niște compensatorii, ci acționează strategic, în liniște, cu ochii atenți la tot ce se întâmplă în jur, dincolo de propriul birou, împunsături și bisericuțe de grădiniță la nivel senior de multinaționale cu ștaif, dincolo de granițe, dincolo de România, DINCOLO!

Își exersează mușchiul gândirii strategice, răbdarea, reziliența, rezistența la frustrare. Într-un cuvânt, își dau cu reveneală și ”self-leadership”.

Eu din acest material sunt făcută și pe acest fel de oameni știu că îi pot ajuta cel mai mult. De asta am ales să NU mă fac psiholog.

Așa că în perioada următoare, aleg să mă concentrez mai mult pe oamenii care înțeleg valoarea dezvoltării profesionale pe termen mediu și lung. Pe cei care simt că piața muncii se schimbă, că regulile se mișcă sub picioarele noastre, și care au decis să investească strategic timp, energie mentală și atenție în propria lor evoluție DIN MERS, în timp ce ”rezistă”, nu ”așteaptă”.

Adică în oameni care nu caută doar o soluție rapidă.

Ci vor să devină mai greu de ignorat, mai greu de înlocuit și mai capabili să creeze opțiuni pentru ei înșiși. Pentru că fiecare dintre noi este antreprenor vrând-nevrând în propriul business de UNU = cariera ta.

Pentru unii, asta poate însemna upskill pe AI.

Pentru alții, înseamnă human skills mai solide.

Pentru alții, înseamnă mindset mai antreprenorial sau intraprenorial.

Iar pentru mulți, poate însemna un 3în1 sau 5în1: mișcări laterale inteligente, creștere în compania actuală, repoziționare în altă industrie sau construirea unor surse suplimentare de venit într-un orizont de timp realist.

Mă interesează tot mai mult să lucrez cu oamenii care nu vor să intre într-un rol prea strâmt doar ca să bifeze o salvare de moment. Iar dacă fac asta, o fac pentru că au gândit strategic acest pas care face parte dintr-un plan de 5 pași și îi văd foarte clar pe următorii 4.

Cu cei care vor să crească pe mai multe direcții, fără să se lase împinși într-un colț profesional din care mai târziu se iese greu. Cu cei care înțeleg că multi-tasking-ul hulit e o soluție plauzibilă pentru ”vreau să am un job și peste 5 ani” sau ”vreau venituri diversificate” ori ”vreau o carieră portofoliu”, ÎN CIUDA oboselii sau problemelor de sănătate actuale. Și aici nu vorbesc din povești, pentru că trăiesc cu un HHT foarte prezent în viața mea și tot impactul produs de el în corpul meu și uite că se poate.