"De ce nu faci un podcast?", sau iar "Tu ești ok cu video, trebuie să te apuci de Reel-uri!" de n ori în ultimele luni. De la cine? De la specialiști de marketing, de la cliente, de la oameni avizați sau neavizați, dar toți parcă au urechile capsate când e vorba de a asculta ce am eu nevoie, despre ce am ales eu să fiu sau să fac în lume și pentru lume.
Așa că…postarea asta este despre mine și (poate) despre mame antreprenoare care mai au vreo 5-7 roluri în viața asta și care iubesc ce fac dar nu vor să scaleze și nu fac de dragul de a face.

1. NU AM NEVOIE DE VALIDARE EXTERNĂ. Am o experiență în spate și am făcut tot felul de proiecte și experimente. Așa cum zice Teo Trandafir, dacă iei tot bagajul cu tine, la un moment dat, când ajungi în gara în care îți doreai, nu o sa poți coborî pentru că ai prea multe bagaje, deci cum le cari? Eu momentan mă bucur ”de priveliște”, de prezent, și da, am lăsat multe bagaje în gările anterioare. În primul rând mă lasă rece orice validare externă. Nu am nevoie să fiu văzută, să primesc mii de ”follow”, să mi se spună ”mi-ai schimbat viața”. Mi-am luat doza de așa ceva cu ceva ani în urmă și m-am vindecat de asta. Așa că indiferent cine zice ”e bine” sau ”nu e bine” cum te promovezi, guess what? Mergeți cu părerile ăstea la valizele lăsate pe drum acum vreo 10 ani, acolo e locul lor.
2. NEVOIA MEA DE A ÎMPĂRTĂȘI ESTE MAI MICĂ DEC T CEA DE ECHILIBRU. Așa că nu mai rup de mult bucăți din mine, dau doar când ceașca e plină și dacă am sport în calendar când vrei tu să ne auzim, guess what? Mă duc la sport și găsim un interval win-win în care să te ajut, susțin, însoțesc, inspir, să îți dau un șut în fund, să îți dau un umăr să plângi pe el. Da, sunt ca un briceag elvețian și pot oferi multe, dar overbooking-ul nu are nicio justificare logică sau emoțională în viața mea. Are un singur susținător: ”over-achiever-ul” din mine, pe care îl fac să tacă punându-i în brațe un morman de cărți, arătându-i soarele, punându-i țintă de pași etc. Am împărtășit mulți ani, multor oameni. Citeam pentru a povesti mai departe. Am avut o perioadă când aprofundam un subiect DOAR pentru a îi învăța pe alții despre el. Las acum pe alții să facă asta, aleg să studiez și să trăiesc ce îmi aduce bucurie.
3. BOUTIQUE SIZE IS MY SIZE. Apropo de discuțiile recente cu ”de ce nu scalezi?”, ”de ce nu faci cursurile înregistrate?”, ”tu ai putea să vinzi de 10 ori mai mult!”. Da, aș putea, dar cu ce cost? Ar trebui să renunț la a mă conecta profund cu cliente 1la1, să mă mut în ”video streaming”, canal de YT or whatever large scale fad comes around. Aș rupe ”un puțin” din mine și l-aș arunca în univers pentru a ajunge la ”mulți”. Well…dacă aș fi în ”Settlers” eu aș fi aia cu brutăria care vinde biscuiți până la 12.30 și privește fiecare client în ochi și îi zâmbește, iar apoi pleacă să ia masa cu familia și mai revine a doua zi.

So, yes, I might do video, dar doaaar când voi găsi un om de marketing care să asculte ce vreau, să înțeleagă cine sunt, să reușească să mă separe de bagajele pe care le-am lăsat demult în alte gări, să construim împreună încotro, dar să nu îmi răspundă cu șabloanele pe care le recomandă la încă n coachi. Mai ales…dacă nu înțelege ce înseamnă ”passion business”, ”lifestyle business” și libertatea de a te răzgândi, just because.

Și, nicio grijă, sunt bine. Sunt cel mai bine din ultimii ani. Scriu asta dintr-o ceașcă plină. În care când mă privesc îmi zâmbesc pentru că știu exact cine sunt, cum vreau să mă exprim și cât vreau să mă expun.
Spor la zbor!