Cel mai probabil îți dorești de la viață ce își dorește fiecare român. Începând de la cei mai tineri la cei mai în vârstă: mai puține teme, mai multă joacă, mai puțină școală, apoi să ia bacul, să îl lase să copieze la examene, diplomă, un job bine plătit cu multe beneficii la care nu se stă peste program, nu prea multe sâmbete lucrate, să facem un copil, apoi să crească copiii, să te sune copiii, să vină în vizită cu nepoții, să mănânce din ce ai gătit și le-ai pus pe masă de sărbători. The end.
Avansăm în vârstă de la ”nu vreau să mai depind de tine”, la ”ce bine e să fii independentă”, la ”ce rost are viața dacă nu are nimeni nevoie de mine”? De la ”vreau un mobil nou” la ”vreau să am mașina mea” apoi la ”vreau să am casa mea să nu mai plătesc chirie” și apoi la ”țin prea mult la apartamentul ăsta ca să îl închiriez unui străin”. Drumuri, trasee, visuri, speranțe. The end.
Ei bine…ăștia suntem. Ce e de făcut? Păi, lucrăm cum spun doctorii ”cu materialul clientului”. În România ”materialul clientului” e cam tot ce scrie mai sus plus încă niște lucruri: nu recunoaștem cât mâncăm, doar ne văităm cât ne îngrășăm. Nu vorbim despre sex că nu se cuvine…poate nici nu știm prea multe despre? Ce pasiuni, că nu avem timp. Ce prieteni, că nu poți să mai ai încredere în nimeni. Lista continuă. Popasurile astea cam lipsesc de pe traseu.
Ca la pinball, ai vrea să atingi cât mai multe popasuri pe traseu, doar că harta e ori incompletă ori tot apar și dispar bornele de puncte pentru că motivația e greu de susținut, perseverența e rară, speranțele sunt multe, răbdarea e puțină.
Ok, gata cu metaforele, hai să vedem ce funcționează. Probabil jumătate din oameni se gândesc că începe un an nou și ar fi bine să își pună niște dorințe. Majoritatea dorințelor sunt de felul: să mai slăbesc, să mai scap de datorii, să mă las de fumat, să citesc mai mult, să fac sport. Și rămân la nivelul de dorințe sau speranțe false, pentru că sunt nerealiste. Doar nu îți imaginezi că ce ai ”stricat” ani de zile, o să repari acum în 12 luni?
Mai trist este când de exemplu, îți dorești așa de tare să slăbești, pentru că de fapt te interesează efectul imaginat al slăbitului, nu doar asupra corpului tău ci asupra vieții tale. Crezi că dacă dai jos 5 kg, o să arăți mai bine, o să ai mai multă încredere în tine, o să te respecte lumea, colegii o să te ia în serios. Și când nu reușești să slăbești, se prăbușește tot ”lanțul relațiilor” și te întristezi că…de fapt, colegii nu te iau în serios. De unde am plecat și unde am ajuns?
Dacă vrei ca dorințele tale să devină obiceiuri, adică să se întâmple:
Evident, îți recomand ”Agenda îndrăzneață” pentru visuri planificate și realizate! Asta dacă nu cumva îți place să rămâi blocat în trafic de prin februarie încolo.
Și dacă până în decembrie îți iese ce ai visat, bun venit printre cei 1% din super’formeri.