"Te urmăresc de mult timp și în sfârșit am prins curaj să îți scriu”. Cam așa încep 90% din cele 5-10 mesaje pe care le primesc zilnic în social media de la oameni pe care nu îi cunosc.
Evident că nu îi întreb de la început ce îmi stă pe limbă: ”ce te-a împiedicat să îmi scrii până acum?” sau ”de când mă urmărești?”…dar intrând în conversație…invariabil aflu că durează între 3 luni și 3 ani până când oamenii se decid și acționează.

Adică they #daredo. Se hotărăsc să se apuce de ei!
Să vă zic câți din cei care îmi scriu intră într-un program cu mine? Veți zice că mă laud, așa că vă spun doar că…din pacate jumatate renunță după 1-2 sesiuni.
Deci motoarele se încălzesc cu greu, prindem curenții potriviți că ne agață un cuvânt în vreo postare, după ce am citit muuulte postări, bucurie mare la pornire, se ridică planorul și apoi stăm în aer până ne simțim plutind.

Ei, plutirea asta…durează un pic și apoi unii dispar în neant. Nu mai îmi scriu sau îmi scriu și își cer scuze. Sau îmi scriu să îmi spună că s-au schimbat prioritățile. Well…nu o faci pentru mine, o faci pentru tine și dacă decizi să te oprești după 2 sesiuni, e decizia ta. Eu sunt aici să ajut și nu mai îmi ofer de muuuult timp ajutorul, nu mai ajut nici cu forța de mult timp…deci tu ești la cârmă!

Însă…
Lansez în neant câteva semne de întrebare:
🛩 Ce este cu adevărat important pentru tine?
🛩 De ce ți-e frică și amâni zborul?
🛩 Cum îți bucuri corpul, mintea și sufletul dacă nu plutind?