#DinBucatariaInterna Tot explic ce inseamna coach (eticheta), ce am făcut eu în training, ce am lucrat pe afara în zgarie-nori de sticla, rar insa povestesc despre ce mi-a adus cel mai mult knowledge, experienta și venituri: antreprenoriatul (eticheta "casata" o vreme).

Pana acum.

Pentru ca o dată cu mamicia (care a rasturnat sistemul meu de valori personale), m-am dezis de aceasta "eticheta" de antreprenoare.

Am pus pe pauza agenția de servicii digitale pe care am crescut-o de la zero și care a fost locul meu de joaca profitabil 10 ani. Mi-am luat job ca orice mama cu aversiune fata de risc și dorința de siguranță. M-am reetichetat în "angajat" - unul fericit și în continuare cu mândrie pentru tot ce am realizat alături de angajatorii mei. A fost o călătorie grozava! Valorile mele au fost hranite după cum am simțit nevoia, am prestat cu bucurie și impact ce mi-am asumat. All good there.

În Croatia insa, s-a intamplat ceva. Departe de context, oameni cunoscuți, cu coaching-ul dat la minimum și lentoarea de vara, valorile mele au început un reshuffle, inițial inconștient, apoi conștient. Le urmăream de pe margine. Când a devenit intensă treaba, am intervenit chiar.

Ei bine, a venit timpul sa recunosc ca cel mai bine în pielea mea, ma simt ca antreprenor. Eticheta mea "către lume" a fost de "coach și trainer" in ultimii 5 ani. Acum e acum…

Intr-o zi privind marea în liniste, urmaream cum se razboiau în capul meu niște valori personale și făceau un nor de praf mare de nu vedeam clar prin el. Ca in desenele alea de pe vremuri cand intra Tom si Jerry intr-o zmotoceala si nu stii care urma sa iesa cu bine de acolo.

Ei bine, Miss Fara-risc, Chibzuita Tudose din mine si Dacul care tipa "pot orice, aici raman" erau în pluton cu pușca pe umăr așteptând semnalul pentru a decima prizonierii de razboi: Dora the explorer, Foamea de cunoaștere, Curiozitatea nemărginită si Wunderlusteritza fără radacini.

Nu am mai dat semnalul "foc" pentru ca experienta noastră ca familie, in Croația a trezit la viata și a hranit Wunderlusteritza care a strigat "libertateeeeee" si toate valorile au sărit una la gatul celeilalte ca Tom si Jerry intr-un nor de praf. Ce pusti, ce baionete, ce cutite?! S-a lăsat cu consilii, ședințe, voci si conversații. Au fost invitati si gremlinii din gradina si pasarelele de la mansarda. Mai cu zen decât durerile nașterii, dar tot ca un fel de.

Acum, pe autostrada spre Sibiu, țin sa anunț ca la Szeged s-a făcut liniște. A câștigat combo-ul de valori ce sta bine sub eticheta "antreprenor".

Asa că "s-a produs o distorsiune" cum zice filmul, și încep sa "crosetez" in mintea mea un loc de joaca nou, pentru antreprenoarea care vrea mai mult, mai provocator, ceva mai neasezat decât coaching 1la1.

Cum militez activ pentru croirea identității profesionale custom-made pe identitatea personala, voi începe o tranziție o dată ce îmi delimitez noul loc de joaca. Voi continua sa fac career coaching pe termen lung. Doar…un pic altfel ca antreprenoarea sa aibă locul ei…pe locul 1. Ca la 18 ani, dar fără guilt, shame și alte frici pe care le aveam atunci, la 23 de ani distanta.

Între timp te las cu o tema de gandire: tu ce etichete profesionale ai și nu se mai potrivesc cu identitatea ta? Sau ce valori personale sunt legate cu mâinile la spate și se zvarcolesc cu scotch-ul pe gură? De ce contează ce sistem de etichetare folosesc alții pentru tine? Ce valori se simt bine cu cine ești acum, dar nu mai sunt despre tine și ar trebui sa iasă din topul „oldies but goldies"?