"Mai stau, dar nu îmi mai pasă", mi-a zis Dana convinsa doar pe jumatate.

Glumeam ieri că orice angajator primește maxim 80% din creierul unui angajat și ca probabil doar în antreprenoriat dai 110% și în motherhood…"fara numar".

Am avut o conversație lunga cu o clienta - sa-i zicem Dana - care e bullied pentru ca nu mai vrea sa facă ore suplimentare neplătite. A făcut asta frecvent, cam 3 zile pe săptămână, deja de aproape 14 luni. La un calcul superficial, dacă ora era doar 50 de lei, la 4h pe zi, asta înseamnă un 6500 de euro cel puțin.

Asta e prețul pe care ar fi putut sa îl plătească angajatorul ca Dana sa rămână "engaged" și să nu intre în "soft/quiet quitting" pentru ca ghici ce? Femeia asta a fost ok cu orele suplimentare în aceste 14 luni!

În loc să mai ia un om part-time, sau să o plătească corect, acum încearcă sa ii găsească nod în papura să o facă sa își dea demisia facand-o de ras în ședințele cu colegii. Sau poate e "corecția paterna" prin care vrea sa o convingă sa rămână peste program în continuare. În mod repetat.

Dana a decis sa stea, dar s-a detașat de situație și nu mai rămâne peste program.

M-a întrebat ce o sfătuiesc și i-am spus ca în coaching nu se dau sfaturi, dar voi scrie o postare cu povestea ei după ce încheiem colaborarea. Pentru ca eu cred ca sunt multe ca ea "out there".

Asa ca uite ce as face:

• Dacă tot am decis că mai stau, as vorbi cu un avocat despre situația asta, poate ma poate sfătui cum să abordez problema astfel încât îmi iau totuși o parte din cei 6500 de euro, amiabil, la plecare
• Dacă tot am decis că mai stau as vorbi și cu un psiholog pentru ca detașarea asta…e de suprafata sau e doar temporara
• Mi-as pregăti cv, LinkedIn și as lucra un pic la emotional ca să încep rapid sa îmi caut alt job după ce iau o pauza între joburi
• Mi-as planifica financiar lucrurile în asa fel încât sa pot sa iau o pauza de o luna sa dorm și să "inchid" capitolul înainte de a "deschide" unul nou, ca să nu duc "bagaje" de aici, dincolo

Tu ce ai face în locul Danei?