Poate nu e despre cât de bine muncești, ci despre cât de bine se vede că muncești. „De 4 ani îmi tot promite șefa o promovare. Au venit colegi noi și unii au fost promovați înaintea mea. Îmi zice că fac treabă bună, mă laudă între 4 ochi, dar cam atât. Speram că rezultatele se văd și contează.”

Îi simțeam frustrarea în voce. Îmi era clar că va dura. Cum vreau să ajut, clientelor le spun ce le face bine să audă, nu ce ar vrea ele să audă.

Zic: „Pe scurt, se văd rezultatele, contează, dar nu e destul.”

Pentru a urca pe scara ierarhică mai e nevoie să:

 Să îți faci munca vizibilă. Să povestești activ despre ce faci și ce rezultate ai, în mod repetat, în contexte multiple și pentru oameni care contează. În Zurich, am învățat să ascult, anterior în AIESEC, să povestesc în public ce fac. Un combo grozav. Așa am știut să "mă bag" și eu în weekly meeting (deși eram cea mai mică și cea mai nouă) la final, cu 30 de secunde de "ce am făcut". Nu exista așteptarea să povestesc asta. Povesteam oricum șefului direct în 1to1. Însă așa a văzut potențialul meu și șeful șefului. El a semnat prelungirea contractului meu niște luni mai târziu.

 Să investești strategic în "cafele" pentru a construi relații. Îmi amintesc cum în Frankfurt o parte din PD Unit mergea la un machiatto la prânz. Pauza era scurtă, alegeam un sandviș și nu mai era timp și de machiatto până când am întrebat și am priceput ce înseamnă "codat" acel machiatto. Trebuia să fii acolo dacă erai "all in". Așa că mi-am luat sandvișul în buzunar la machiatto de atunci.

 Să ai inițiativă și să mobilizezi oamenii, chiar dacă încă nu ai funcția sau autoritatea necesară. În antreprenoriat poți să îți pui ce denumire vrei tu în propria firmă. De exemplu, eu sunt CEO. Așa și? Ca antreprenor important e bottom line-ul, titlul e doar pentru orgoliu. În trecut am avut funcție de "specialist" și derulam câte 7-8 proiecte în paralel cu câte 20-30 de oameni. Acum sunt, din propria alegere (aproape) 1-woman-business. În orice companie poți să faci mai multe decât în fișa postului.

 Să îți calibrezi așteptările în funcție de cultura organizațională. În unele companii, promovările se fac după reguli clare, în altele după cine își amintește de tine când se face lista scurtă. Dacă joci după reguli imaginare, vei pierde jocul real. Începe prin a observa: cine e promovat? De ce? Cine decide? Ce contează cu adevărat?

 Să ceri feedback concret și susținere în public. E o diferență mare între "șefa zice că fac treabă bună" și "șefa a scris pe Slack, în echipă, că am salvat un proiect întârziat și că sunt un exemplu de leadership". Una e validare, alta e recomandare strategică. Prima te face să te simți bine, a doua te face vizibilă în fața celor care decid.

 Să înveți constant și să arăți cum aplici ce ai învățat. Nu doar că „am mai făcut un curs”, ci „uite cum am îmbunătățit procesul după acel curs, și cum asta a salvat 2 zile de muncă lunar echipei”. Învățarea fără aplicare e hobby, nu strategie. Dacă investești în creșterea ta, spune povestea până când se vede cum aduce și companiei beneficii reale.

 Să-ți cartografiezi rețeaua de susținători. Cine sunt cei care te-ar susține pentru un rol mai sus? Sunt vizibili în organizație? Le-ai spus că vrei asta? Ai întrebat ce cred că îți lipsește pentru a ajunge acolo? Nu poți urca dacă nimeni nu ține scara.

 Să-ți comunici intențiile și să pui pe masă subiectul promovării. Nu în formă pasiv-agresivă („poate într-o zi...”), ci clar, profesionist: „Aș vrea să ne uităm împreună la pașii concreți pentru un rol de senior/coordonator/etc. Ce e nevoie să fac în următoarele 3-6 luni pentru a ajunge acolo?”

 Să știi când e timpul să pleci. Nu toate scările duc undeva. Unele au fost construite doar pentru decor. Dacă ai bifat tot ce ținea de tine și nu se mișcă nimic, poate nu tu ești problema. Poate ai crescut mai mult decât permite sistemul.

 Să înveți să îți gestionezi energia, nu doar timpul. Pozițiile mai sus implică vizibilitate, presiune, ambiguitate. Dacă ești mereu obosită, anxioasă sau epuizată, nici nu ai cum să le arăți că poți susține acel nivel. Nu confunda „sunt ocupată” cu „sunt pregătită”.

Acum sigur voi primi mesaje din categoria „dar Armina, eu deja fac toate astea”. În acest caz: șeful tău ce capital social are? El / ea bifeaza cu succes lista asta ca să pună un umăr la cariera ta?