“Vreau sa ma angajez ca să ma salvez de mine insami. Poate dacă o sa lucrez pentru altcineva, o sa muncesc ca un om normal, cu program decent, nu o sa ma chinui singura.” E mărturisirea Irinei (not her real name).

Irina e una din multele antreprenoare cu care lucrez. Ea isi doreste sa închidă afacerea și să se angajeze. Sa dea independenta financiara obținută cu overtime, pe o “liniște mentala” de care își amintește de acum ceva ani, de la un job pre-pandemie.

Cine zice ca e ușor sa lucrezi pentru tine, ascunde ceva. Cine zice ca e ușor sa lucrezi pentru altii, ascunde si ea ceva. Sau poate ambele persoane au descoperit formula minune prin care inchid orice ganduri, ambitii si obsesii pentru a “rezolva” si a “face”, la ora 17.00 fix. Apoi sunt 100% prezente cu prietenii la bere, cu copiii la joaca, în sala de sport sau plimbandu-si cainele.

Te inteleg. Am închis un business și m-am angajat. Apoi am renunțat la un job și am început un nou proiect pe cont propriu. Am repetat ciclul asta de multe ori. De fiecare data cu speranța, optimism, un gust amar, tristețe. Uneori le simțeam pe toate amestecate, în același timp.

De fapt, tipul de contract a contat doar în mintea mea. Realitatea mea era aceeași indiferent dacă lucram pentru corporatii, CTOs, ONGuri sau pentru mine: ma duceam singura la epuizare ca atat știam.

Pentru ca munca e de fapt mai grea când pui pasiune. Poți sa arzi mai repede.

Pasiunea nu ia ostatici, nu are limite, nu tine cont de contracte. Cel mai probabil e ori moștenire genetica, ori “s-a luat” din contextul în care ai crescut. În ambele cazuri, e incurabila.

Am numărat la un moment dat 22 de roluri în 20 și ceva de ani de munca. Indiferent de contract, toate m-au dus în burnout. Uneori mai mic alteori mai mare, de câteva ori grav.

Sa îți spun un secret: e irelevant dacă lucrezi pentru tine sau ești angajata! Dacă e sa te frigi, găsești tu unde sa te faci scrum.

În timp, am găsit ce funcționează pentru mine. A durat și a durut. A meritat. Am încredere ca și Irina își va găsi calea. Sunt alături de ea când îmi cere, cu ce îmi cere.

E decizia ei daca isi inchide business-ul sau mai continua. I-am “tradus” povestea intr-un CV croit pe masura ei si am pregatit-o pentru interviu. Asta mi-a cerut.

Dacă va face o greșeală sau e cea mai buna decizie din viata ei, poate afla în 2 moduri: se angajează și vede cum ii e în 1-6 luni, sau investește timp sa se cunoască dincolo de tendința compulsiva de a da mai mult decât poate si continua ca antreprenoare, găsind soluții pentru a-si păstra echilibrul.

Modul 1: Angajarea după antreprenoriat presupune sa schimbe ceva în mediu, la exterior, să exploreze si sa se adapteze la ce va găsi. Este pentru unii. Realitatea zice ca dupa antreprenoriat, e pentru putini. Bias-ul recruiterilor întărește realitatea. Deci ai nevoie de rezilienta, sa fii ok cu intrebari incomode, sa convingi ca nu fugi la următoarea idee de business. Sa ai răbdare și încredere în cei ce te angajează si iti acorda incredere. Sa bagi timp.

Modul 2: Continuarea ca antreprenor presupune sa schimbi ceva în interior, la tine, la modul în care faci lucrurile. Este pentru unii. Sa explorezi alte modele de afaceri, tehnologii pentru eficiență și să adaptezi business-ul la propriile resurse pana când vei ieși din burnout. Nu are haz sa lucrezi pentru tine și sa urăști ce faci pentru ca ești nedormita si te platesti execrabil. De asta majoritatea antreprenorilor esueaza în primii 3 ani. Deci ai nevoie de odihna, deschidere, lucru cu tine, claritate pe ce îți dorești de la business și să te convingi pe tine ca ramai și nu fugi la primul job cool care parca “a fost creat fix pentru tine”. În final, și aici trebuie sa bagi timp și cel mai mult timp vei lucra cu cea mai dificila persoana: cu tine!

Irina vrea să încerce modulul 1. Care crezi că este cel potrivit pentru tine?