Dacă businessul tău trăiește mai ales din pasiunea ta, felicitări: are deja un sponsor foarte loial: pe tine!
Săptămâna aceasta am avut în coaching trei femei care se află în etape diferite de antreprenoriat sau soloprenoriat, de la câteva luni de activitate până la câțiva ani, de la business online, la locatie cu chirie sau proprietate de familie, însă în poveștile lor apărea aceeași combinație: multă bucurie pentru libertatea câștigată și o împăcare aproape suspect de senină cu faptul că businessul abia supraviețuiește.
„Nu câștig cât mi-aș dori, uneori nici cât aș avea nevoie, dar măcar sunt liberă să fac lucrurile cum vreau eu, cu oamenii care îmi plac și în felul în care cred.”
Și înțeleg perfect seducția acestei libertăți, mai ales după ani în care ai lucrat în agenda altcuiva, ai cerut voie pentru concediu, ai executat idei care ți se păreau proaste și ai participat la ședințe care puteau fi liniștite un e-mail. Când ajungi în sfârșit să decizi tu, autonomia poate părea atât de valoroasă încât compensează o vreme aproape orice.
Doar că libertatea finanțată constant din economiile tale, din venitul partenerului sau dintr-un salariu pe care alegi să nu ți-l plătești, se numește: sponsorizare. Iar sponsorul ești chiar tu.
Un business poate începe din pasiune, dar are nevoie să ajungă la profit, pentru că altfel rămâne un proiect de suflet cu un singur donator foarte muncitor. Primele luni pot fi o perioadă de investiție și testare; după câțiva ani, supraviețuirea repetată a devenit deja model operațional.
M-am întrebat dacă are „treabă cu creierul femeilor”, așa cum spunem uneori, pe jumătate în glumă, când observăm același tipar la mai multe femei. Citește în continuare ca să vezi ce și cum, inclusiv în comentarii am lăsat ceva.
Există un fenomen numit „paradoxul antreprenoarei mulțumite”. Într-un studiu realizat pe 201 proprietari de afaceri, businessurile bărbaților au avut rezultate mai bune la vânzări și la câteva măsuri clasice de performanță, însă femeile erau la fel de mulțumite de succesul lor indiferent de vânzări și randament. Satisfacția lor depindea mai puțin de fluctuațiile financiare și mai mult de ceea ce primeau din business în termeni de autonomie, relații, sens și contribuție.
Un alt studiu arată că aceste diferențe țin mai degrabă de identitatea de gen și de socializare decât de sexul biologic: trăsăturile asociate tradițional feminității ne fac să valorizăm mai mult relațiile cu oamenii, grija față de clienți și contribuția socială, în timp ce statutul, creșterea și rezultatul financiar tind să ocupe mai puțin spațiu în definiția succesului.
Cu alte cuvinte, multe femei și-au lărgit frumos definiția succesului, dar uneori au scos profitul din ea cu totul.
Iar piața are foarte puțină sensibilitate pentru această alegere. În cel mai recent raport Global Entrepreneurship Monitor, lipsa profitabilității este principalul motiv pentru care femeile își închid businessurile, iar motivele familiale sau personale apar mult mai frecvent în cazul lor decât în cazul bărbaților.
Așadar, pasiunea poate fi motivul pentru care începi, libertatea poate fi motivul pentru care continui, însă profitul este cel care îți permite să mai exiști peste trei, cinci sau zece ani.
Altfel, îți tai singură craca de sub picioare în timp ce te bucuri că, în sfârșit, craca este a ta - pardon my French ”craca”. Peste câțiva ani s-ar putea să pierzi chiar locul de joacă în care făceai ceea ce iubești și să ajungi să faci același lucru pe craca altcuiva, cu mai puțină putere de decizie și cu gustul amar că...copacul tău s-a uscat.
Părerea mea e că dacă pui profitul în centrul unui business făcut cu suflet nu înseamnă că îți vinzi sufletul, ci că refuzi să-ți transformi pasiunea într-un nou loc de muncă prost plătit, în care șeful care te exploatează ești chiar tu - tu, pe tine, te, t?!
Profitul îți plătește munca, îți cumpără timp, îți permite să alegi clienții, să investești, să greșești fără să se prăbușească totul, să iei o vacanță și să rămâi generoasă fără să te consumi financiar. Profitul este infrastructura care ține pasiunea în viață.
Poate că schimbarea începe atunci când, pe lângă „Îmi place ce fac?”, apar și întrebările adulte: businessul acesta îmi plătește munca la valoarea ei, ce servicii produc profit și care doar îmi ocupă calendarul, ce preț susține experiența pe care vreau s-o ofer și cât timp îmi dau pentru ca această etapă de investiție să devină una de sustenabilitate?
În Carieră cu Miez (ediția de toamnă) vorbim și despre cum începi să-ți construiești o a doua sursă de venit din ceea ce știi să faci, astfel încât propriul tău „loc de joacă” profesional să prindă rădăcini într-un mod sustenabil. Pornim de la competențele tale, testăm ideea, gândim oferta și facem o tranziție lină, cât timp venitul principal îți oferă stabilitate, în loc să romantizăm săritul în gol și să-i spunem ”curaj”.
Dacă te gândești la freelancing, soloprenoriat sau la o sursă suplimentară de venit construită cu cap și cu miez, scrie-mi MIEZ și îți trimit detaliile.
Iar dacă ai deja un business, sunt curioasă: când spui că „merge bine”, incluzi în această definiție și faptul că pe tine te plătește corect propriul business?
