Am crescut într-o familie în care se creau contexte de învățare și eram încurajați să încercăm să facem "cum putem", dar să facem. Să facem bastonașe, prajituri, să desenqm, citim, să spunem ce gândim (dar doar acasa), să ne jucam de-a ce ne taie capul eu și fratele meu.
"Te iubesc" se spunea mai rar și era de la sine înțeles ca era asa, iar dacă apărea o situație mai tensionata, inițial se glumea. Ironia dezamorsa multe. A fost un spațiu foarte safe și susținător al procesului de învățare, fără stress legat de obiectiv. Mulți ani am crezut ca de asta învățarea continua e ca apa pentru mine, imposibil sa renunț la ea ca altfel mor de sete.
Pana pe la 30 de ani îmi spuneam o altfel de poveste despre invatarea din copilarie: "vroiam sa reușesc printre primii ca să ma iubească părinții mai mult, ca să fie mulțumiți de mine" etc. Astea erau în mintea mea și eram convinsa ca ai mei m-au împins spre performanta.
După "schisma" de la 35 de ani când m-am întâlnit cu învățarea autonoma în Universitatea Alternativa, mi-am operat genunchiul și am rămas însărcinată, lucrând cu vreo 60 de elevi de liceu în IceBreaker, am săpat după amintiri și discuții cu ai mei ca să pricep ca, de fapt, aceasta perseverenta, caposenie, încrâncenare pentru reușită și setea de a fi printre primii, e a mea. De la mine, pentru mine. Ca și cu și fără micile evenimente pozitive sau negative de pe parcurs cu diverși profesori sau șefi, sau clienți, capoasa am fost, încrâncenata rămân.
Recent am aflat și de ce.
Eu sunt îndrăgostită de proces. Sunt dependenta de calatorie. Ma bucur de ea cu fiecare por. Sunt 100% prezenta când sunt în ea și caut asta. Și ca să fie o călătorie faina, e important pentru mine sa fie îmbunătățită de fiecare data, sa învăț cât mai multe din ea n din proces. De asta presiune pe rezultat. Dar presiunea pe rezultat e mai mica decât prezenta în călătorie.
Am aflat zilele astea ca e o trăsătură (sau abilitate) ce ajuta la dezvoltarea copiilor în adulti "mentally strong".
Ce fain ar fi să putem antrena acest mental strength, asa-i? Cum faci flotări pentru masa musculara, să ai o rețetă și pentru "masa mentala".
Well, exista astfel de "flotari" și sunt 6:
Setea de a afla "de ce?" - aia din toddlerhood, dezgroap-o și foloseste-o și la vârsta adulta, este curiozitatea și e prețioasă
Urmeaza-ti curiozitatea cu autenticitate, fa pentru tine, nu pentru a obține aprobarea celorlalți. Pe cine mai încerci sa mulțumești? Pe părinții tăi de 60 de ani? De ce mai contează? Au ei alte griji și tu ești adult în toată firea
Ieși din bula ta și pune realitatea în context. Ai ales să trăiești în România? Asuma-ti ca educația e cum e, aici. Termina cu vaicareala și găsește o soluție punctuala. La nivel sistemic lucrurile se schimba extrem de greu. Navighează sistemul sau pleacă în altul.
Procesul e mai important decât rezultatul. Acel "atunci când voi achita toate ratele, o sa pot sa ma relaxez" etc e la tine în minte. Tu ești șefa pe rezultat, dar ești sefa si pe proces. Și pe canapea și pe creier.
Nu te mai bloca în "nu e corect". Ori dai foc, ori faci revoluție, ori accepți și te întorci la nr. 3
Concentreaza-te pe ce poți controla și nu te lua prea în serios. Asta e de la bunica - dacă nu ai ce-i face, da cu sarcasm. Dacă ai ce face mergi la nr.1.
Parca suna mai bine în engleza asa ca scriu concluzia în engleza: Progress not perfection. You find progress in the process. You enjoy the process when you get mentally strong with these 6 types of push-ups.
Din cele 6, tu pe care le faci?