Whatever works.  Sau cum am ajuns să-mi construiesc obiceiurile împotriva a ceea ce e „corect”, „recomandat” sau „bine văzut”. 

 Povestea mea cu cititul începe banal:
- în gimnaziu – romane de dragoste, de plictiseală
- în liceu și facultate – doar ce trebuia pentru școală și muncă
- faza serioasă vreo 10 ani: citeam doar dacă avea ROI
 Cartea bună era cartea pe care o „traduceam” în curs vandabil

Mi-am dat reset în UA si a urmat o perioadă cu YA distopian ca să-mi reinstalez plăcerea de a citi de dragul cititului.

Apoi vreo 3 ani am amestecat business cu literatură  iar din 2024: nu mai pot citi cărți de business cap-coadă

 Mi se par prea lungi, 3 idei în 500 de pagini.

 Așa că am făcut ce funcționează pentru creierul meu:
- articole serioase pentru muncă
- LLM-uri pentru rezumate
- citit de relaxare: romantic historical novels
- citit ca să inchid tab-urile din mintea mea si sa mă plictisesc 

Și aici e tiparul care mă amuză teribil:
 acum 30 de ani citeam de plictiseală
 acum citesc ca să mă plictisesc

 Pentru că plictiseala e mina de aur. De acolo vin ideile bune.  Acolo se leagă proiecte si produse noi.

Anul ăsta arată așa:
 24 de cărți
 aproape 10.000 de pagini
 scop declarat și asumat în decembrie 2024: să mă plictisesc

 Rezultat:
 venituri x3 față de anul trecut
 în cam același număr de ore de muncă

 Asta e principiul meu: whatever works
 La obiceiuri. La rutine. La hobby-uri. La haine 
 Nu ce dă bine sau ce ar trebui
 Ce te face să crești în felul tău

 Te las cu întrebarea asta:
 Ce funcționează la tine ca să crești într-un an cât în trei?