Ieri am împachetat, carat bagaje și despachetat, gătit, mancat și atât. Când m-am oprit pe seara, practic step counterul arata 6500 de pași și mă dureau genunchi.
„Îmi cautam un scroll" cum zice Pogo, pe insta, de relaxare, cât făceam niște mișcări specifice pentru genunchi stand pe scaun, și ce sa vezi? Postare după postare despre copilul interior, ce tantrumuri face el când devii părinte, ce își baga el codita în relații etc. Se adunaseră în feed la mine buluc.
Atunci m-a trăznit o chestie: bai dar bătrâna din mine ce zice, măi? Tot vad trendul asta cu oblojirea copiilor interiori de ceva vreme. Da, fair enough. Dar ne oprim un pic sa ne uitam și pe unde călcăm? Nu de alta dar poate cădem în vreun canal. Oare chiar e nevoie sa stam 10 din 24 în trecut cu copiii ăștia? În analiza epuizanta și ce mai ziceau pe acolo diverși în caruseluri interminabile?
Armina de 85 de ani se bazează pe mine, cea de 41 ca…
Te-ai gândit ca nu doar cei 386 de copii interiori se bazează pe tine? Ca batrana din tine se bazează și ea pe tine?
Și ca te are DOAR PE TINE!
Ce faci pentru ea weekendul asta?
Photo credit: Unspash
