M-a apucat o poftă de dulce ieri „de-am zis că bolânzăsc” și am pornit în căutarea unui ecler, că eu nu gătesc dulciuri că îngrașă. Apoi azi am văzut mai limpede...

După cafea s-au așezat dimineața niște gânduri și, aparent, n-au nicio legătură. Un ecler mâncat în grabă, un grafic cu salariile din 2026 și teama de un soft care „scrie singur”. Dar dacă ne uităm mai aproape, toate vorbesc despre același lucru.

Cum fu cu eclerul? Ieri am intrat într-o cofetărie mică. Pe geam era un afiș: „Căutăm vânzător. Responsabilități: servire, curățenie, gestiune, social media și puțin ajutor la decorat prăjituri.” Practic, căutau un antreprenor pe salariu de debutant. Am zâmbit amar gândindu-mă la eclerul meu care, deși costă dublu față de anul trecut, pare mai mic. E o inflație a așteptărilor peste tot, de la vitrina cu dulciuri până la birourile de sticlă de unde se dau „direcțiile strategice”.

Cum fu cu cei 47 de clienți 1la1 din 2026?

Tocmai ce am numărat azi că am lucrat în sesiuni individuale anul ăsta cu 47 de oameni. În sesiunile de coaching de anul ăsta, întrebările sunt tot mai mult despre supraviețuire.

Pasiunea e ”desert”-uț. Se mai angajează? Pe ce joburi? Sunt salariile din 2026 mai mici decât cele de anul trecut? Ce facem cu AI-ul – ne apucăm să învățăm acum sau mai stăm un pic să vedem ce se întâmplă, că oricum în România pare că suntem mereu cu un pas în urmă? Companiile cer „specialiști 5 în 1” care să știe și strategie, și AI, și să mai facă și treaba colegului care a plecat. Este un ritm pe care pur și simplu nu ai cum să-l ții pe termen lung fără să te prăjești...adică să te faci prăjitură, nu alta.

Firul roșu dintre ecler și cei 47 de clienți și temerile lor, e un ATELIER GRATUIT pe care îl organizăm în seria ”Carieră la Zi”, de data aceasta cu Tibi Borza - executive search și ”la Zi” cu tot ce mișcă în piața muncii cea la vedere și cea ascunsă.

Eclerul mai mic și fișa de post mai mare au fost ”semnul” că trebuie să vorbim despre „shrinkflation-ul” profesional. Primești mai puține resurse (timp, bani, siguranță), dar ți se cere să livrezi aceeași „dulceață” a rezultatelor. Și cofetarul, și managerul de proiect sunt prinși în aceeași cursă: încercarea de a compensa lipsa de viziune prin volum de muncă brută și policalificare forțată.

Lecția practică? În 2026, nu mai câștigi dacă muncești mai mult, ci dacă știi să spui „nu” sarcinilor care te transformă într-o unealtă medie. Reconversia adevărată pentru 2030 nu e să înveți un soft nou, ci să înveți să fii cel care dirijează contextul. Dacă nu devii arhitectul propriului rol, vei rămâne doar un rând într-o fișă de post de tip „omul-orchestră”,

...și preferata mea:

Să fii „bun la toate” este cea mai sigură cale spre șomaj în viitor. Popular wisdom spune să fii versatil. Eu îți spun că versatilitatea fără un nucleu dur de expertiză te face ușor de înlocuit cu un abonament de 20$ la un AI. Nu mai încerca să fii „5 în 1”. Fii „1”! THE Ecler! Acel profil pe care AI-ul nu știe să-l simuleze pentru că n-are intuiție, context local și, mai ales, curaj.

Te simți și tu ca un ecler mic de criză, cu o fișă de post cât o listă de cumpărături pentru o nuntă?