Să vă zic de câte ori am primit întrebarea asta în ultimele săptămâni? De câteva ori pe zi!

Azi credeam că am terminat cu postările, dar m-au înfuriat niște incidente. În primul rând am dat cu spatele în pantă, eu fiind pe urcare și având prioritate, pentru că un mistreț mergea pe mijloc și efectiv nu s-a dat din drum. Tot ce am putut să fac, a fost să claxonez și să îi arăt obrazul. Nu a făcut nici cel mai mic gest. Instant de ziua fericirii, cu Paleologu la radio, explicând cum el refuză să mimeze vreo pasiune pentru vreun sport, doar ca să ”aparțină”, m-am înfuriat. Gândul meu ”ce caut eu în țara asta?”

În al doilea rând, azi-noapte am avut un epistaxis major, din-ăla ca pe vremuri, deci sunt furioasă că probabil depozitele mele de fier azi sunt jos, sunt ”light-headed”, deci hai să dăm vina pe asta pentru furia mea…poate.

În al treilea rând, săptămânile ăstea am tot primit mesaje de neputință, și înțeleg, empatizez, somatizez chiar uneori, dar cum scria cineva și mi-a plăcut expresia ”bă băiatule” e prea de tot.

Și acum ține-te că vine:

1. S-au dus vremurile cizmarului fără cizme, da? Adică dacă tu ești despre beauty și părul tău nu arată ”smashing”, ce Dumnezeului faci în business-ul ăsta? Și am pus beauty că e vizibil…dar poți înlocui cu orice! Faci site-uri, dar nu ai site?! Faci milioane și te postezi în crocsi cu șosete albe și ai vrea să cumpăr de la tine programe de mii de euro. Pe bune? Singurul lucru la care mă pot gândi când văd imaginea aia, e cât de rău s-au împuțit ciorapii ăia în crocși. Până la…te dai șofer de Porsche, dar nu dai prioritate la urcare în panta. Du-te bă și dă-ți două palme că încă nu ești Trump.

2. Cât mă costă să îmi găsești un job? Să vă zic de câte ori am primit întrebarea asta în ultimele săptămâni? Acum, eu aleg să o interpretez așa: nu e ofertă de șpagă că eu firmă mare să angajez pe pile nu am, nici spital să scot locurile de asistente la mezat. E pur și simplu o cerere în piață pentru acest serviciu de ”job search” să îi zicem. Doar că…în ziua de azi NIMENI NU POATE SĂ ÎȚI GARANTEZE CĂ ÎȚI GĂSEȘTE JOB! Ca să ne fie clar. Nu dați datele bancare și nu cereți garanția jobului. Nici pe a celui actual. Pe de altă parte în halul ăsta am ajuns? Hai să îți obțin un interviu și să mă și duc în locul tău la el, vrei?

3. E greu când nu ai mai făcut un CV de 10 ani, nu ai avut nevoie să mergi la vreun interviu că te-au ”vânat” de pe băncile școlii, dar…grow up! Really, adulții ar trebui să fie mai maturi parcă? Mai rezilienți? Să priceapă ce TOT CE CONTEAZĂ DOARE ȘI DUREAZĂ!

So, how about this: spală-ți părul, aranjează-ți CV-ul, deschide niște uși, intră pe fereastră când ți se spune ”nu”, fă un pic de febră musculară ca să obții un job, până la urmă nu e ca și cum ceri 2 lei pentru un covrig. VREI DE MUNCĂ PE BANI. Ar trebui să necesite efort, nu? E firesc! Acceptă că e greu, și apucă-te și continuă și când devine și mai greu!

Și până la urmă dacă trebuie să dai cu spatele în pantă când aveai prioritate, fă să îți fie ușor. Eventual ia-ți cutie automată 😉 și peste nesimțire treci cu o înjurătură. Uneori sunt tare eliberatoare înjurăturile. Am prestat azi cât pentru toată săptămâna. So, fu*k this shit! It is NOT what it is și ”watevă” zic doar aia care nu au nimic în creier. În caz de prăbușire, pune-ți masca de oxigen mai întâi ție. Dacă ai învățat cum. Altfel, înapoi la carte!

PS: Ah, da! Dați unfollow și unfriend să facem loc pentru cine merită.