Un pom rodește prost dacă îl lași să crească în toate direcțiile. Rodește mai bine când tai ce e uscat, ce se încurcă, ce consumă energie aiurea.

La fel și noi.

Multe femei muncitoare, serioase și foarte capabile cară după ele lucruri care nu le mai hrănesc deloc:

proiecte fără sens,

clienți obositori,

roluri în care încă performează bine, dar în care nu mai au chef să trăiască.

Multe sunt în ”doliu profesional anticipat” - despre care am scris recent. Sunt fizic cu tine în sală și mental și-au luat „rămas-bun” de mult timp și aici sunt doar captive cognitiv. Și uite așa se duce ambiția, orice extra efort se simte ca un bolovan în pantof.

Așa că poate aprilie e mai potrivit să faci ordine în carieră, decluttering în relația ta cu munca, spațiu în dulapul cu 10 umerașe de ”nu le-am mai purtat de 10 ani”.

Poate cere să tai.

Să scoți din CV lucrurile care te țin legată de o versiune veche a ta.

Să scoți din program activitățile care îți mănâncă energia și au zero ROI.

Să scoți din cap ideea că progresul arată mereu ca „mai mult”.

Să gestionezi frica de layoffs ca să eviți să ajungi să plângi pe la UPU.

Uneori, progresul arată ca un dulap gol. Sau măcar 10 umerașe libere.