Informația care-ți schimbă cariera circulă, de cele mai multe ori, într-un grup din care tu lipsești.

Postul care se deschide luna viitoare, proiectul care abia se conturează, motivul real pentru care cineva a primit un refuz la interviu — toate astea se discută undeva, între oameni care se cunosc și au încredere unii în alții. Iar dacă tu nu ești în camera aia, afli ultima. Sau nu afli deloc.

Mulți oameni cred că o comunitate profesională e, în primul rând, un loc de încurajare. Un grup în care primești un „ai grijă de tine" sau un „ești pe drumul bun" într-o zi grea. E frumos, uneori chiar necesar.

Dar rolul ei real, cel care chiar îți mută cariera din loc, e altul: e locul din care afli lucruri pe care nu le puteai vedea singură, pentru că erau, pur și simplu, în afara câmpului tău vizual.

Punctul tău orb e evident pentru cineva care stă lângă tine.

Pentru tine, e complet invizibil.

Așa funcționează un punct orb.

De-asta cineva din afara companiei tale, din afara industriei tale, din afara rutinei tale de zi cu zi îl vede în câteva minute, acolo unde ție ți-ar lua luni bune să-l descoperi singură, dacă ajungi vreodată să-l descoperi.

Oamenii care rămân blocați cel mai mult timp sunt, de multe ori, cei mai capabili din cameră. Tocmai capacitatea asta îi ține pe loc: mai pot rezista încă un trimestru, încă un proiect, fără ajutor. Așa că nu-l cer.

Părerea mea: a cere o perspectivă nu e un semn că nu te descurci. E strategia prin care ajungi mai repede de la „simt că ceva nu e în regulă" la „știu exact ce fac în privința asta."

În Carieră cu Miez lucrăm constant lucrul ăsta: nu ești singură cu ipotezele tale, ai un grup de femei care îți spun ce nu vezi și te ajută să transformi o presimțire într-o decizie. Cu cât aștepți mai mult să ceri o perspectivă, cu atât mai lung e drumul până la claritate.

Scrie-mi MIEZ și îți trimit toate detaliile, nu mai lăsa pe mai târziu ceva ce te macină deja.

Care a fost ultimul punct orb pe care ți l-a arătat cineva, înainte să-l vezi singură?