Acum un an, multe companii se gândeau „Cum îi facem pe oameni să folosească AI?”

Acum, după multe eșecuri de ”AI slop” în rapoarte de la firme mari de consultanță pentru instituții și mai mari, întrebarea începe să sune altfel: „Cum îi facem să nu mai folosească AI prost?”

Pentru că, între timp AI-ul a dus la o ”supra-producție” de documente. Ne îngropăm în și mai multe rezumate, și mai multe propuneri, și emailuri ”aproape bune”.

Mai multe texte pe care cineva trebuie să le verifice, corecteze, repare sau, în cazuri grave, descânte cu busuioc corporatist, doar dpar o ieși ceva din ele. Până și Chris Do la FOMO a rămas consternat de calitatea slabă a întrebărilor celor din public...multe scrise cu AI, oare? Sau ieșite din adâncul creierului care a tras pe dreapta prea tare și s-a complăcut în utilizarea excesivă a AI-ului?

Mie mi-e clar că problema este că mulți îl folosesc ca înlocuitor pentru gândire.

Iar AI-ul nu funcționează așa.

AI-ul amplifică ce ai deja în cap.

Dacă ai claritate, îți dă viteză.

Dacă ai criterii bune, îți dă opțiuni mai bune.

Dacă știi să pui întrebări, îți deschide un spațiu de lucru incredibil.

Dar dacă nu aduci nimic la masă...e doar ”AI enablement” cu spoială de gândire. Abilități slabe...și push pe tool-uri. Pentru că abonamentele sunt măsurabile, costuri vizibile...mai rămâne să vedem și ROI-ul.

Deocamdată se văd: prompturi, automatizări, shortcut-uri, template-uri.

Toate sunt utile.

Dar sunt al doilea pas.

Primul pas este să îi învățăm pe oameni să distingă între muncă mediocră și muncă bună.

Între un răspuns fluent și un răspuns valoros, un document lung și un document clar. Între „am produs ceva” și „am rezolvat ceva”.

Între viteză de răspuns și progres real.

Pentru că AI-ul poate accelera munca.

Dar nu poate compensa lipsa criteriilor.

Din păcate se pune mai multă presiune să producem,

se dă mai puțin timp să gândim,

se vor mai multe materiale generate rapid,

deci se face mai multă muncă de revizie,

care atrage mai multă oboseală,

și oferă mai puțină calitate.

Adică exact opusul promisiunii inițiale!

Părerea mea e că viitorul muncii nu va aparține celor care folosesc cel mai mult AI. Va aparține celor care știu să gândească mai bine cu AI.

Pentru că diferența nu o va face promptul perfect.

O va face omul care știe ce caută, ce întreabă, ce respinge, ce rafinează și ce merită dus mai departe. Și din păcate, bugetele de Learning & Development au scăzut dramatic, totul se concentrează pe self-paced video learning sau mai rău ”dezvoltarea devine responsabilitatea angajatului.” Adică să își asume doar o parte din cele două implicate. Bun, păi atunci, vă doresc brațe puternice ca să înotați prin maldărul tot mai mare de documente produse cu AI, în AI-eză de carton, greu de procesat.

Sunt curioasă: tu unde vezi cea mai mare problemă în folosirea AI la muncă acum?