"Sunt în burnout. Trebuie să plec că nu mai pot". Uneori stress-ul e semn că îți pasă.
Și știu, nu sună la fel de spectaculos ca „renunță la tot și mută-te în Bali”, dar viețile reale se întâmplă mai des între Excel, copil, rate, deadline-uri și dorința foarte omenească de a nu-ți pierde mințile până joi.
Stresul apare când ceva important pentru tine e prins în capsator si doare asa de tare ca simti că o să îți cadă unghia.
Autonomia.
Corectitudinea.
Siguranța.
Calitatea.
Nevoia de sens.
Timpul cu ai tăi.
Respectul pentru munca ta.
Când valorile astea sunt călcate pe bătături, corpul trimite dureri de cap.
Insomnii.
Iritare.
Oboseală.
Dorința să deschizi laptopul cu toporul.
Și atunci vine sfatul standard:
„Redu stresul.”
Corect.
Dar hai să fim atente ce tăiem.
Pentru că uneori, când reduci tot ce doare, tai și ce contează.
Tai ambiția, implicarea.
Tai curajul.
Tai partea din tine care încă mai are seva si e vie.
O carieră fără stres e meaningless.
Poti să faci diferența între stresul care te ajută să crești si vine cu o miză și stresul care te consumă si vine cu tradare de sine?.
Unul spune: „Îmi pasă și învăț să duc mai bine.”
Celălalt spune: „Îmi calc pe valori ca să păstrez o aparență funcțională.”
Când stai într-un rol care îți folosește competențele, dar îți toacă energia.
Când livrezi bine, dar te micșorezi pe interior.
Când toată lumea te vede capabilă, iar tu te simți tot mai departe de tine.
Când spui „încă puțin” de atâtea ori încât devine strategie de viață.
Si de fapt e supraviețuire prin call-uri.
Și poate vara asta ai nevoie să vezi clar ce vrei să păstrezi, ce vrei să schimbi și ce parte din tine a rămas prinsă într-o versiune veche de carieră.
De asta am deschis înscrierile pentru ediția de vară Cariera cu Miez. 
Pentru femei care simt că au muncit mult, au dus mult, au crescut mult și acum vor să-și reașeze direcția profesională cu mai multă claritate, strategie și grijă față de valorile lor reale.
Cu cap, inimă și coloană vertebrală.
Da-mi un semn si revin cu detalii.
