Povestea, pe scurt: Îmi scrie o persoană care dorește să își schimbe jobul (i-am fost recomandată).

Chat-ul evoluează de la 2 fraze și o direcționare de tipul ”citește pe site ce servicii ofer și hai să discutăm apoi” (în ideea de a vorbi pe îndelete, la o oră programată, ca să îi pot oferi spațiul și atenția mea în întregime)... la un mesaj de 1000-1500 de cuvinte în care femeia îmi descrie în detaliu situația ei „fără ieșire”.

Citesc și ofer proactiv, dar tranșant, VALOARE ADĂUGATĂ GRATIS. Aflu că este angajată la stat și vrea să se mute în privat, deci sfaturile standard NU se potrivesc.

Așa că scriu personalizat din experiența mea de lucru cu persoane angajate la stat — nu puține, ba chiar din ce în ce mai multe.

Rezultatul? Persoana mi-a dat block. „Atâta s-a putut”.

Las totuși aici „my 2 cents” pe subiect, poate sunt de folos altora mai deschiși la a înțelege când un profesionist ȘTIE cu ce se mănâncă piața muncii și îți vrea binele.

Dragi oameni de la stat care vreți să vă angajați în privat, țineți cont de 3 aspecte:

1. Percepția generală (tacită) este că la stat se stă degeaba.

Un recruiter va fi sceptic. Chiar dacă CV-ul tău trece de screening (că ți-lscriu eu), undeva în ceafă îi stă pe limbă să te întrebe dacă tu chiar vrei să muncești. Deci va fi nevoie SĂ DEMONSTREZI asta.

Aici mi-am luat block-ul.

Nu am zis că nu ești o persoană muncitoare!

Te-am pus în gardă că ai nevoie de un speech convingător, spus cu entuziasm și credibilitate, pentru întrebarea: ”De ce dorești în mediul privat?”.

2. Nu e suficient să fii bună, trebuie să fii cea mai bună din top 20.

Chiar dacă ai un CV care trece de screening și speech-ul de la punctul 1 e gata, intri într-un shortlist de candidați. Piața e foarte competitivă acum.

Hai să vedem:

* Cum stai la competențe digitale?

* Cum stai cu engleza?

* Dar cu abilitățile interpersonale și rezolvarea problemelor PROACTIV?

Dacă în infrastructura statului ai lucrat mai mult cu alte instituții, în privat șansele să lucrezi cu ele sunt destul de mici. Așteptările si viteza de lucru sunt diferite.

3. Scenariile SF (din experiența clienților mei).

Dacă ești un om valoros la stat și ajungi la ofertă, poți avea surprize: ba că ”șeful nu mă lasă să plec, deci anulez orice plan”, ba că foștii colegi au sunat la firma nouă să spună că ești incompetentă. Efectiv... you do not want to know. Astea sunt doar 2 exemple de la clienții mei de la stat care vor sa iasa din sistem.

Să ne fie clar: Eu nu judec oamenii!

Cel mai în vârstă client cu care am lucrat avea 92 de ani, cel mai tânăr avea dureri de dinți și purta pampers! Am lucrat cu oameni din MENSA, din Comisia Europeană, cercetători, din Coreea până în Africa de Sud.

Când îți spun că trebuie SĂ DEMONSTREZI CĂ VREI SĂ MUNCEȘTI, înseamnă că vei intra într-un bootcamp: flotări emoționale, sărituri în lungime prin groapa cu nisip de corporate politics și antrenat glandele lacrimale să se abțină.

Nu glumesc și nu te jignesc. E un sfat direct: antreneaza-te bine! Dacă te superi, înseamnă că nu ești pregătit(ă) să pleci de la stat. Cu tot respectul, fă-ți un plan și pregătește-te, altfel e mai safe pentru liniștea ta să rămâi unde ești și să ”îți iei un hobby” pentru vinerea de la 14:30.

Voi ce părere aveți? E „șocul cultural” prea mare între stat și privat sau pur și simplu adevărul doare prea tare?