Ani la rand m-am gândit dacă să fac facultatea de psihologie sau nu. Anul trecut am decis că am alocat destul timp acestei întrebări și e timpul sa ii găsesc un răspuns, să închid subiectul.
Am avut câteva sesiuni de coaching cu coachi cu specializări diferite. Am discutat și cu 2 psihologi și am avut și o discuție foarte revelatoare cu o colega care a făcut și școala de coaching și facultatea de psiho și care lucreaza în IT si cu un amic profesor în neurostiinte în străinătate.
Din momentul în care am decis sa îmi găsesc răspuns la întrebare pana când am și găsit acest răspuns, au trecut cam 2 luni, timp în care am investit propriu-zis cam 8-10 ore în conversații și reflecție. Cat am ruminat de-a lungul anilor și câte ore am pierdut citind curricule de facultati de psiho? Sute.
Îmi imaginez ca ai vrea sa știi ce am decis și de ce? Pana atunci hai sa îți zic cum a decurs procesul:
🌸 In primul rand, am trecut printr-un curcubeu de emotii, pe care le-am lăsat sa vina și apoi am reflectat de unde vin. Am mers pe fir în spate, destul de mult, am depanat amintiri de cum am decis eu la ce facultate dau când aveam 16 ani și ce a fost atunci în sufletul meu.
🧠 În al doilea rand, am analizat critic toată situația. Faptul ca invariabil, în fiecare an de când am revenit în tara în 2008, analizam oferta educationala a diverselor facultăți de psiho și nu ma mulțumea nimic și care au fost argumentele pentru care în fiecare an am decis sa nu ma înscriu. Lista era de bun-simt, insatisfacția mea pentru curricula, încă valida.
🎭 Am discutat în câteva sesiuni de coaching despre curiozitatea mea pentru poveștile clientelor, cât și pentru poveștile străbunilor - subiecte care m-au dus cu gandul la ideea de a da la psiho. Am concluzionat ca aceasta curiozitate nativa e parte din personalitatea mea și se întinde dincolo de pasiunea pentru poveștile oamenilor, deci legătura cu psihologia era forțată. Pasiunea pentru poveștile străbunilor vinde din alta parte.
🍋 Am despicat firul în patru și legat de status și autoritatea mea în profesia de career coach și ce plusuri ar aduce facultatea de psiho pe acest palier. Am decis că valoarea adăugată fata de investiția de timp, energie și alte resurse interioare, aduce prea puțin. Valoarea reala este adusa de certificarea ICF - pe care apoi am și obtinut-o la nivel PCC.
📚 Am citit câteva din cursurile de la o facultate de psiho și mi s-au părut a fi bucăți rupte dintr-un tot mai mare. Așa cum cursurile mele de la facultatea de info erau destul de generale, câte un pic din toate, și cu greu te puteai numi programator dacă la absolvire te multumeai doar cu ce ți s-a predat. Deja vu și legat de emoțiile și gândurile studentei și, respectiv proaspăt absolventei de psiho cu care am discutat. Aceleași trăiri, complexe, dileme nerezolvate și în 2023 ca în 2006. Învățământul din România chiar a stat pe loc atâția ani? Idk, dar vreau altceva.
📖 Un amic profesor universitar cu multe talente și specializări în neurostiinta din afară tarii m-a întrebat ce mi-ar plăcea sa învăț și când i-am povestit a zis ca lucrurile astea nu se învață în facultate, ci on your own după absolvire. Practic ce as vrea eu sa studiez s-ar încadra la o specializare la facultatea de medicina sau la un doctorat.
Terapie 1la1 în cabinet ma vad făcând doar din rolul de clienta. Pasiunea mea pentru psihologie si neurostiinta are legătură cu munca, cele 200 de profesii pe care mi-ar plăcea sa le practic dacă as trai 1000 de ani. Poveștile clienților și relațiile lor cu munca, alegerile profesionale.
Decizia a fost și rămâne de a explora prin self-directed learning subiectele care ma interesează și facultatea de psiho nu e răspunsul pentru mine. I have put that thought to rest, cum zic americanii. Și ce bine ma simt!
Am rămas cu 3 concluzii in 2023, valide si azi:
1️⃣ De ce oare am amanat atat de mult a analiza si decide legat de facultatea de psiho? A fost atat de simplu si rapid sa rezolv intrebarea în coaching si interviuri informationale. Doar ca uneori cizmarul e fix cel care nu își face cizme.
2️⃣ Dorința mea de a creste continuu vine din "intelepciune" - una din valorile mele principale. Atât timp cât hrănesc aceasta valoare corespunzător, sunt fericita. Forma (facultate sau altceva) și reward-ul (diploma sau recunoasterea) contează cât negru sub unghie. Fără progres însă, mor pe dinăuntru.
3️⃣ Uneori poți rupe un cerc în care te învârti, foarte ușor. Dacă îți dorești și începi, cu avant. Pe parcurs chiar e posibil sa fie nevoie de mai puțin efort decât te-ai gândit. Also…nu totul e despre traume, decizii dificile și mai ales… nu trebuie sa fie greu și dureros ca să fie valoros. Noptile nedormite pot fi salvate cu un proces simplu, uneori și rapid.
As always…sunt aici pentru coaching de dezvoltare a carierei.
