Ce sunt etichetele sociale?

Modul în care ne definim pe noi înșine este dat de vocabularul colectiv și identitățile pe care le vedem ca fiind definite în societate. Folosim termeni și cuvinte din acest vocabular pentru a vorbi un limbaj comun: ”alerga prin parc un băiețel zglobiu, cu părul ciufulit, genunchii juliți și o mașinuță roșie fără o roată, pe jumate ieșită din sân, din cămașa roz”. Automat, la citirea acestei descrieri, fără să vrei, începi să te gândești, al cui e, de ce și-a julit genunchii, de ce cămașă roz, cam neîngrijit, se distrează pe cinste, nu are grijă de jucării etc. I-ai atașat niște etichete și acum descrierea poate fi stocată într-un sertar de băieței din amintiri asemănătoare. Ooops!

Chiar dacă eu, ca persoană, fac parte dintr-un grup pentru care noi, membrii grupului, facem o listă clară de caracteristici, asta nu înseamnă ca eu am toate caracteristicile grupului sau că mă identific cu definiția în întregime. În același timp, de exemplu, fiind blondă, fac parte din grupul ”blondelor”, se pune eticheta, se bagă imaginea în sertarul cu blonde. ”Blondă” devine eticheta care oferă vocabularul comun prin care cineva se poate referi la mine într-o conversație. Din momentul în care eticheta a fost deja atașată grupului și eu fac parte din grup, cât de mult mă caracterizează eticheta ”blondă” devine irelevant, e lipită cu dublu-adeziv a.k.a. nedezlipibilă.

Ce impact au etichetele sociale?

Comportamentul celor din jurul meu cât și al meu, va fi alterat de eticheta pe care o port indiferent dacă ei sau eu suntem conștienți sau nu. Efectele etichetei sunt atât sociale cât și psihologice. Pot să declar că ”nu îmi pasă”, dar din nou, asta nu înseamnă că nu mă afectează. Etichetele se transformă în idei, ideile prind contur în cum ne percepem și involuntar devin parte din proiectele noastre. De la planurile mele pentru viitor, stil de viață, până chiar la scuze atunci când ne convine: ”nu colectez gunoiul separat, asta e, sunt blondă”. Pe care, în timp, oare nu ajungem să le credem? Și dacă le credem, ne identificăm cu ele.

Eticheta ”blondă” are conotațiile și bagajul ei în cultura românească. La fel cea de ”țigancă” sau ”moldoveancă” sau ”olteancă” sau ”piți” etc. Cu tot cu bagaj, personajul e băgat în sertarul mental ce se potrivește cu eticheta respectivă.

Câte etichete pot încăpea într-o identitate personală?

În același timp, eu, ”blonda”, pot face parte din grupul ”femeilor albe, românce, practicante de religie ortodoxă”. În acest grup, sub această etichetă, ca identitate se așteaptă de la mine: să merg în fiecare duminică la biserică, să port haine decente, să știu câte ceva din biblie și să cunosc obiceiurile ortodoxe. De asemenea, e posibil să existe așteptarea ca eu făcând parte din acest grup să fiu împotriva avortului. Deoarece biserica ortodoxă nu este de acord cu avortul. În același timp, dincolo de EU cea care mă identific cu eticheta acestui grup, am si o IDENTITATE PERSONALA, și pot să fiu de acord cu avortul, sau în ciuda bagajului cultural, să consider blondele ca fiind super deștepte.

Asta pentru ca definițiile grupurilor, comunităților etc. sunt create pentru a exista etichete, adică implicit un vocabular comun pe care îl putem folosi pentru a comunica.

Identitatea personală = o mulțime de identități

In același timp fiecare membru al grupului are identitatea sa și posibil un comportament diferit atunci când se află într-un alt grup (în engleză ”the plural self”). De exemplu, un tânăr poate fi etichetat ca ”rebel” de părinți (grupul – familie) și drept ”cool” de colegi (grupul – colegi). Tot același tânăr poate fi ”genial” pentru proful de matematici superioare (pentru că el e în sertarul cu ”bărbați model” al tânărului) și ”o lichea” pentru profa de rețele neuronale (pentru ca ea e în sertarul lui cu ”acrituri”). Nu se dedublează și nici nu se clonează. Este pur și simplu fiu, student, coleg. Este și român, ateu și soț. Este pluralitatea identităților aceleiași persoane.

De ce te cunoști mai bine de-aia vei vedea cum sistemul de etichetare poate fi o slăbiciune sau un punct forte. Îți vei negocia pluralitatea identităților pentru a folosi anumite valori, comportamente în contexte diferite, pentru a…surpriză: genera etichetele care consideri că te definesc. De exemplu, o femeie religioasă și feministă e posibil să intre în conflict în mai multe grupuri pentru că vine la pachet cu aceste etichete. În prezența familiei posibil să susțină avortul sau invers, iar în prezența prietenelor feministe să susțină religia, sau invers. Poate arăta mai mult dintr-o identitate sau alta, prioritizându-le în funcție de grup, nevoie, dorința de își arăta alte fațete ale identității sau/și a își atrage alte etichete. Această ”suceală” între identități se numește multivalență și de obicei este o reacție pentru a putea face față unui context nou (o țară nouă, job nou, soț nou, colegi noi etc.). După ce te obișnuiești cu noul context și lucrurile se mai stabilizează, cei din jurul tău vor vedea ”fața ta adevărată”. Dar e posibil ca în unele cercuri/grupuri sociale să ai deja niște etichete lipite bine ce nu pot fi înlocuite prea ușor.

Așadar, respiră adânc, gândește-te bine ce etichete ai putea să primești, ce etichete îți pui singură, cât de mult îți intră în piele și când trec de la ”vocabular comun pentru a defini cine ești” la ”definiția propriei identități.”

Lasă un răspuns

5 + eleven =