5 Tehnici de citire rapidă

1. Renunță la vocea din capul tău

Atunci când eram mici și am învățat să citim, fiecare dintre noi a învățat prima dată să citească cu voce tare cuvintele de pe pagină. Odată ce am devenit tot mai buni la a citi, am renunțat să spunem cu voce tare cuvintele pe care le citim. Ni le-am spus în schimb doar nouă înșine, folosindu-ne de vocea din capul nostru (subvocalizare).

Iar asta nu e o problemă. Decât dacă vrem să creștem viteza cu care citim. Vezi tu, vocea noastră interioară ne limitează viteza de citire la viteza pe care o avem în mod normal atunci când vorbim. Există studii care spun că viteza medie de citire este de 300 de cuvinte pe minut, aceeași viteză pe care o avem și când vorbim.

Desigur, să zici că vrei să renunți la monologul tău interior e una și să chiar faci asta e alta. E greu! Dar nu imposibil. Gândește-te că mergi cu mașina și vezi semnul „STOP”. Chiar te oprești să citești cu vocea ta interioară acel cuvânt? Nu, cel mai probabil ai procesat cuvântul imediat ce ai văzut semnul. Obiectivul tău e să ai acest automatism și atunci când citești o carte.

Ca să îți fie mai ușor să renunți la vocea din capul tău, poți să asculți muzică instrumentală în căști în timp ce citești. Astfel nu vei mai putea auzi vocea. Sau poți să mesteci gumă, efectul e același. Ideea e să-ți ții creierul ocupat. Vei procesa în continuare cuvintele pe care le citești, dar creierul tău nu se va putea concentra pe subvocalizarea lor.

2. Trasează două linii verticale pe pagină și citește doar ce e între ele

Suntem obișnuiți să citim un text de la stânga la dreapta, linie cu linie. Ne direcționăm ochii de la un cuvânt la celălalt până terminăm o linie, după care sărim la linia următoare.

Acest mod de a citi ignoră două instrumente esențiale cu care este dotat corpul nostru:

Putem folosi aceste particularități ale ochilor noștri pentru a crește viteza cu care citim. Pentru a face asta, trasează două linii verticale în interiorul textului pe care vrei să îl citești, ca și cum ai delimita un alineat. O linie pune-o la stânga, cu aproximativ un cuvânt în interiorul textului, iar a doua pune-o în oglindă, de la dreapta paginii.

Bun. Acum că ai trasat liniile, citește fiecare linie de text concentrându-te doar pe cuvintele din mijlocul liniei, apoi treci la următoarea linie de text. Ideea din spatele exercițiului e ca ochii tăi să facă un zig-zag pe centrul paginii, iar restul informației să fie captată de vederea ta periferică. Încearcă să faci exercițiul acesta timp de 5 minute de citit (sau pe 10 pagini de text). Nu îți va ieși perfect din prima, dar cu puțin antrenament îți vei îmbunătăți semnificativ viteza de citire (fără a pierde din înțelegerea textului).

3. Scanează textul pentru a afla ideile principale

Când ești pe super grabă și trebuie să citești ceva, încearcă să „scanezi” textul și să îi extragi ideile principale. Cum faci asta? Te uiți peste cuprins sau peste titlurile capitolelor/secțiunilor. Poți citi primul paragraf din fiecare capitol sau secțiune ca să vezi ce informații îți dă, după care poți citi și ultimul paragraf plus vreo două de la mijloc. Citește notele de subsol, dacă textul are așa ceva.

Odată ce ai citit pe sărite textul, încearcă să îl pui cap la cap în mintea ta și să îți dai seama despre ce ar putea fi vorba.

4. Nu reciti cuvintele de pe pagină

Ți se întâmplă uneori să citești ceva și să îți dai seama la un moment dat că în ultimele 10 minute te-ai gândit ce vei mânca la cină fără să chiar fii atentă la ce citești? Nu e bine. Dacă vrei să îți îmbunătățești viteza de citire, trebuie să eliminăm acest obicei, fiindcă ne reduce din viteză.

Hey, nu e ca și cum e ceva ce doar tu faci, tuturor ni se întâmplă să mai obosim și să ne lăsăm mintea să zburde liberă prin alte părți. Primul pas în a rezolva asta e să fim conștienți când se întâmplă.

Al doilea pas e să urmărești activ textul, fie cu degetul, fie cu vârful unui creion. Ai putea, de asemenea, să folosești una dintre mâini sau un cartonaș ca să ascunzi textul pe care nu îl citești. Ideea este să îți menții creierul implicat activ în procesul de citire. Încearcă această metodă, și vei vedea instant că dacă urmărești cu degetul textul și stai puțin la final să te gândești la ceea ce ai citit, vei vedea că ai înțeles tot fără să recitești anumite pasaje sau cuvinte.

5. Citește mult și des

Probabil că știi deja că „repetiția e mama învățăturii”. Ceea ce exersăm, perfecționăm.

Știu că pare foarte evident, dar merită menționat: cu cât citești mai mult și te expui la tipuri diferite de text, cu atât viteza ta de citire și de înțelegere a unui text va crește.

În plus, exercițiile de citire repetate te vor ajuta să îți și îmbogățești vocabularul, ceea ce îți va super accelera viteza de a citi. Gândește-te, dacă dai peste un cuvânt pe care nu îl știi, poate trebuie să te oprești din citit pentru a căuta sensul acestuia și cum se potrivește în context. Odată ce vocabularul pe care îl ai e mai amplu, aceste probleme vor fi de domeniul trecutului. Vei putea trece printr-un text ca un cuțit prin unt.

Atunci când îți exersezi cititul, poți să te și cronometrezi. Câte cuvinte citești într-un minut? Câte pagini poți citi într-o oră? Măsoară acești timpi, după care încearcă să te autodepășești de fiecare dată și să faci ce făceai înainte într-un timp mai scurt.

"Practica intenționată" sau cum să progresezi cât mai repede dincolo de obiective de carton

Nu te-ai întrebat niciodată de ce unii oameni excelează în ceea ce fac? Fie că vorbim de sport, de medicină, de software, de știință, fiecare domeniu are zeci de exemple de oameni care par să-și fi luat abilitățile de la zei.

„Da, e fiindcă au talent”, ai putea zice. Ești sigură? Sunt mulți oameni talentați în lume care nu reușesc să exceleze în ceea ce fac. Studiile recente au demonstrat că nu, nu ține de talent, ci de modul în care oamenii își exersează abilitățile la care vor să exceleze - practica intenționată.

Acest concept de „practică intenționată” sau „practică deliberată” a fost prezentat pentru prima dată de K. Anders Ericsson, un psiholog din Suedia. El susține că nu e de ajuns să repeți o chestie ca să devii expert, ci că trebuie să ne implicăm mai activ în a pune ce am învățat în practică. Ce vrea să zică are sens: dacă înveți să gătești același tip de omletă timp de ani de zile, vei știi probabil să gătești o omletă bună fiindcă ți s-a format deja un automatism. Dar asta nu te transformă într-un expert al gătitului, nu ai devenit brusc un Chef cu stele Michelin.

Pentru a înțelege mai bine conceptul de practică intenționată, trebuie să înțelegem diferențele dintre cele 3 moduri în care oamenii aplică lucrurile pe care le învață: practica naivă, practica cu scop, practica intenționată.

Practica naivă

Aici ai putea include cam ce fac oamenii în mod normal atunci când pun ceva în aplicare. Pur și simplu fac acea chestie, repetând procedeul fără a avea de depășit vreo provocare și fără un obiectiv specific în minte.

De exemplu:

Problema cu acest mod de a repeta e că nu există nicio provocare în ceea ce faci, nimic care să te motiveze să treci la următorul nivel și să devii mai bună. Pur și simplu ajungi cu acea abilitate la un nivel la care o performezi într-un mod acceptabil.

Practica cu scop

Când totuși recunoști că te-ai plafonat puțin în practica naivă, următorul nivel e să treci la practica cu scop. După cum îi zice și numele, în această etapă ideea e să îți stabilești câteva obiective specifice pe care vrei să le atingi.

Dacă am lua exemplele pe care le-am dat anterior, atunci acele obiective ar putea fi de tipul:

După cum vezi, ideea acestui tip de practică este să ieși puțin din zona ta de confort prin obiective care se pot atinge cu puțin efort din partea ta. Este foarte important și să monitorizezi dacă îți atingi obiectivele pe care ți le-ai propus, cât de des poți să le atingi și care sunt dificultățile pe care le întâmpini în procesul tău de practică.

Practica intenționată

Uite că am ajuns și la vedeta articolului - practica intenționată. Ca să începi să treci la practica intenționată, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să analizezi domeniul în care se încadrează abilitatea pe care vrei să o perfecționezi. Concret, trebuie să îți dai seama cum arată un începător în acel domeniu, cum arată un practicant avansat și cum face lucrurile un expert.

De exemplu, dacă am lua grădinăritul ca domeniu, extremele ar arăta în felul următor: un începător ar fi o persoană care și-a pus o plantă de mentă într-un ghiveci și o mai udă din când în când, pe când un expert ar știi cum să altoiască pomi, când trebuie plantate diverse tipuri de culturi și ce tip de condiții de temperatură necesită fiecare plantă.

După ce ai identificat cum fac lucrurile experții, e timpul să-ți găsești niște mentori de nivel expert de la care să înveți. Ai noroc, nu trebuie să discuți cu acei mentori față în față. Trăim în era digitală. Dacă vei căuta cu atenție, sigur vei găsi un mentor potrivit care comunică despre ceea ce face fie prin articole, cărți, podcasturi sau clipuri video.

Odată ce ai făcut acești pași, e timpul să începi cu practica intenționată.

  1. Vezi care-ți sunt limitele

În această etapă ar trebui să analizezi cât cunoști deja din skill-ul pe care vrei să îl înveți. Care sunt punctele slabe din abilitatea ta de storytelling? În cât timp alergi o tură de stadion? Cât HTML știi să scrii din cap?

  1. Stabilește obiective SMART

După ce ai văzut care îți sunt punctele slabe, e timpul să le îmbunătățim targetat, prin stabilirea unor obiective Specifice, ușor Măsurabile, care pot fi Atinse, Relevante pentru ceea ce vrei să înveți, și pentru care ai un Timp limită să le atingi. Ține minte: obiectivele pe care ți le impui trebuie să fie suficient de grele încât să reprezinte o provocare îndeplinirea lor, însă nu atât de grele încât să te simți copleșită.

  1. Ieși din zona de confort

Caută să faci experimente care să-ți testeze limitele, iar asta te va ajuta să crești. Atenție, aici nu mă refer să forțezi mai tare, să înveți 3 ore în loc de 1 oră pe zi. Nu, mă refer să experimentezi cu tehnici și metode diferite de a face un lucru. Dacă simți că ceva nu merge, încearcă să abordezi lucrurile diferit și vei ajunge la rezultate care s-ar putea să te surprindă.

  1. Exersează departe de factori care îți pot distrage atenția

Creează-ți un mediu de învățare lipsit de factori care îți pot distrage atenția (ex. telefon, calculator, televizor, prieteni, bormașini în pereți, șantiere, urlete etc.). Apoi, împarte taskurile mari în taskuri mici și concentrează-te 100% pe acel task. Atenție, nu zice nimeni să menții același nivel de concentrare timp de 24 de ore. Nu, alocă intervale mici de timp, de exemplu o oră de lucru continuu, după care ia o pauză de 30 de minute înainte să revii la task.

  1. Menține-te motivată

Mai devreme sau mai târziu în acest proces de practică intenționată, va veni o vreme când vei simți că nu mai poți să continui. E ceva perfect normal, doar o oportunitate de a trece peste o nouă provocare.

Limitează durata de timp pe care o petreci exersând la maxim o oră pentru a evita epuizarea. Atunci când reușești să faci ceva, oferă-ți o recompensă și felicită-te. Înconjoară-te cu oameni care își doresc și ei să învețe ce înveți și tu - parcurgeți acest drum împreună. Mănâncă mâncare sănătoasă, fă activitate fizică și asigură-te că dormi suficient.

  1. Obține feedback

Este esențial să îți dai seama cum este perceput progresul pe care îl faci din exterior. Fie că vorbești cu mentori, cu prieteni sau cu străini pe un forum, feedback-ul pe care îl primești te va ajuta să identifici punctele tari și punctele slabe (după ce filtrezi elementele care nu îți aduc plusvaloare).

Learning Agility este abilitatea primordială pentru viitor. Ce înseamnă și cum ți-o poți antrena?

Agilitatea de învățare nu este un concept nou, dar a durat ani de zile pentru a demostra că există și pentru a dezvolta instrumentele necesare pentru a o putea măsura.

Agilitatea de învățare (sau learning agility) reprezintă, pe scurt, arta și știința de a învăța să înveți, să te dezveți, să reînveți în funcție de nevoile tale din prezent și anticipat pentru a obține ce îți dorești de la viitor.

E formată dintr-un set de instrumente complexe care te ajută să înveți ceva nou și apoi să transpui acel lucru în altă parte, într-o situație complet diferită.

De exemplu: Înveți pe cont propriu o limbă străină de la zero. După primele cuvinte îți dai seama care este sintaxa de bază, și atunci când nu îți este explicat totul în amănunt. Înțelegi cum să umpli golurile ca să ajungi la rezultatul final corect.

Astfel îți dezvolți abilitatea de a te descurca și a pune cap la cap informații insuficiente, abilitate pe care o vei putea pune în aplicare, de exemplu, la job.

Primești un proiect, nu ai toate detaliile și persoana de contact nu îți răspunde. Reușești să te descurci pe cont propriu tocmai datorită acestei abilități.

Așadar, agilitatea de învățare e abilitatea de a te descurca într-o situație nouă folosind experiențe din trecut, care te ajută să înțelegi situația și să o descurci. Astfel rezolvi problema complexă, iei decizia dificilă, înveți din proces și repeți procesul la un nou nivel.

Înseamnă să fii deschis la idei noi, să aduci inovații direct din experiențele tale și din ale altora din domeniu, pe care îi asculți.

Îți dezvolți continuu capacitatea de înțelegere, crești continuu pe planuri multiple pentru că aplici ceea ce înveți într-un domeniu în toate aspectele vieții tale - atunci când situația o cere.

Ne naștem cu agilitatea de învățare și învățăm autonom până când...unii o pierdem. Copilul mic învață să meargă din instinct. Tot instinctiv mama îl ajută. Pe parcurs, uneori ajutăm prea mult. În școală se dau indicații, nu sunt permise părerile personale (nici, de exemplu, despre ce a vrut să zică Eminescu în versul 5, strofa 2, darmite despre alte lucruri cu impact mai mare asupra vieții noastre, cum ar fi educația sexuală). Așa că...învățarea autonomă dispare. După părerea mea sub 30% din tineri știu și practică învățarea autonomă. Poate dezvățarea le vine încă natural, ”pietrificându-se” în obiceiuri abia după 27-30 de ani. Din fericire, învățarea autonomă se poate antrena de la zero în orice stadiu al vieții. Pe măsură ce îmbătrânim, din ce în ce mai greu și doar dacă miza este foarte mare, pentru că adulții nu învața nimic de ”flori de măr”.

David F. Hoff, care a scris o carte de referință despre learning agility (pe care v-o recomand), spune că ”există un nivel general de learning agility pe care fiecare dintre noi îl posedă. Learning agility poate fi asemănată cu un rezervor de energie și unii dintre noi avem rezervorul mai plin, alții mai gol. Cât de plin este, se traduce în energia sau înclinația ta de a te pune în situații în care trebuie să faci ceva ce nu ai mai făcut înainte.” Cât de recent ai făcut CEVA pentru prima oară fără să îți fi fost impus?

Teoretic contextele noi (ex. pandemia) te pun în situația de a ieși din zona de confort și de a face ceva nou. Dacă însă ești instabil emoțional din cauza noului context, sunt șanse mult mai mici să fii agil în învățare. Dacă faci parte din cei care cred că lucrurile ”li se întâmplă” și ”nu le pot face să se întâmple”, din nou, scad șansele să fii agil în învățare. Dacă personalitatea ta (vezi ”big five”) are scor bun la ”agreabil”, ”deschis”, ”conștiincios”, sunt șanse mari să fii mai agil în învățare.

Este learning agility necesar doar pentru lideri?

Eu zic că nu, însă e prioritară pentru lideri! Perspectiva corporate este ca learning agility înseamnă dezvoltarea potențialul de a te descurca în situații viitoare și a fost studiată elaborată „într-un dosar serios”, de Korn Ferry – lider global în consultanță și îndeosebi în domeniul resurselor umane.

Ei spun că agilitatea de învățare este un indicator clar pentru candidații ”high potentials” pentru că:

Așadar e crucial să identifici și să dezvolți această competență, ca om de resurse umane și la nivel individual.

Conform Korn Ferry agilitatea de învățare are 5 componente:

Aceasta este perspectiva de consultanță organizațională și practic, poți evalua learning agility folosind instrumentele Korn Ferry în procesul de selecție al candidaților pentru roluri  executive, dar nu numai.

Learning agility însă nu este nouă și Korn Ferry oferă doar o perspectivă asupra acestei competențe.

Aparent learning agility a fost menționată prima oară de Alvin Toffler, un futurolog scriitor american (decedat). El zicea prin 1971 că ”analfabeții secolului 21 nu vor fi cei care nu știu să citească și să scrie, ci aceia care nu pot să învețe, să se dezvețe și să reînvețe.” Acum, 50 de ani mai târziu, majoritatea oamenilor tot nu știu ce e aceea ”learning agility” și din păcate mulți încă nu știu să citească și să scrie.

Mai recent, în 2012, Universitatea Columbia a conchis că learning agility este ”un mindset și o colecție corespunzătoare de practici ce permit liderilor să se dezvolte continuu, să crească și să folosească strategii noi ce îi pregătesc pentru problemele din ce în ce mai complexe cu care se confruntă în propriile organizații.”

Dr. W. Warner Burke de la Universitatea Columbia, a concluzionat după 4 ani de cercetări inițiale că oamenii care sunt mai ”learning agile” demonstrează această abilitate prin 9 comportamente: flexibilitate, viteză, experimentare, asumarea riscurilor pentru performanță, asumarea riscurilor interpersonale (accepți o dezbatere și părerile celorlalți), colaborare, colectarea informațiilor, cererea de feedback și reflecție. A dezvoltat apoi și un test de evaluare a learning agility din perspectiva celor 9 comportamente, și el disponibil companiilor.

Acesta ar putea fi numită ”perspectiva academică” și mă bucur că există, însă pare din nou creată pentru ”executive search recruitment”, ori nu doar liderii se confruntă cu probleme complexe.

Aș zice că nici perspectiva corporate, nici cea academică nu se potrivește omului de rând. Unei persoane obișnuite care vrea să învețe autonom, sau să reînvețe cum să fie learning agile. De asta am creat un curs cu ceva din amândouă și multe alte lucruri extra, ce compun practic perspectiva mea 😊. Totul a început cu problemele mele, evident. Poate nu complexe pentru alții, dar teribil de complexe pentru mine! Așa a apărut cursul despre care am tot povestit.

Practic, complexitatea unei probleme este ceva ”relativ” la percepția persoanei care o trăiește. De exemplu, pentru o mamă a mai sta un an acasă cu bebelușul în perioada 0-3 ani (când e dovedit științific că ”investiția” în el este una ce va da roade întreaga viață, no pressure moms from everywhere), versus a merge la job, este o problemă complexă cu o decizie dificilă.

Pentru un licean, a da la o facultate pe care nu și-o dorește, dar care i-ar fi achitată de părinții care și-o doresc, versus a-și lua un job pentru a își plăti și a da la facultatea pe care o dorește, este o problemă complexă cu o decizie ce îi poate influența o bună perioadă din viață, dacă nu toată. Așadar, eu cred că avem nevoie cu toții de un mindset ”learning agile” cu învățare, dezvățare și reînvățare continuă și de un set de practici filtrate și testate la nivel individual, ce ne dau puterea de a ne rezolva problemele complexe de viață (personală și profesională). În plus, oricâte teste am face, adevărul se ”vede pe teren”, în practică! Reușești să te ții de sport? Reușești să înveți singur germana? Reușești să te lași de fumat? Reușești să îți faci un plan de învățare pentru jobul de ”mamă de bebe de la 0 la 1 an”? Reușești să termini un curs pe Coursera? Sau...nici nu încerci, renunți după 1-2 încercări? Aici se vede learning agility!

Learning agility se poate antrena folosind învățarea autonomă (self-directed/designed learning în engleză)

O strategie bună pentru a îți antrena învățarea, dezvățarea, reînvățarea este ”self-directed learning” sau în română, ”învățarea autonomă”. Unii o mai numesc self-designed learning sau învățare liberă pentru că practic îți asumi responsabilitatea propriilor procese de învățare fără să ”aștepți să te învețe alții”.

Învățarea autonomă te ajută să aduci un mod nou de gândire asupra problemelor cu soluții învechite, care nu se mai aplică, să îți creezi propriile procese de învățare pe baza unor metode și tehnici care ți se potrivesc (indiferent dacă ele sunt sau nu folosite în școală). Să fii adaptabil, rezilient și să gândești inovativ, să fii liber!

Atunci când îți exersezi învățarea autonomă ai mai multe șanse să reușești în ce îți propui, pentru că:

Te dezvolți pe planuri multiple și astfel reușești să te descurci în orice situație. Nu le știi pe toate, dar ești încrezător că vei găsi soluția și știi că poți să înveți, să te dezvolți și să fii un bun lider pentru tine și pentru alții dacă îți dorești sau e nevoie.

Cum deprinzi învățarea autonomă?

Învățarea autonomă, dincolo de faptul că e o strategie de învățare, este o competență: există tehnici, metode și procese de învățare ce pot fi testate și practicate constant pentru a îți crește nivelul acestei competențe și a ajunge la ”mastery” ca în gaming. Mai presus de orice, învățarea autonomă este un mod de gândire.

Unul dintre primii pași pe care îi poți face atunci când vrei să exersezi învățarea autonomă este să analizezi relația ta cu învățarea, ce tehnici și metode folosești pentru a învăța și cum transpui în practică ceea ce înveți. Dacă ești hotârât(ă) să încerci pe propria piele, poți să te înscrii la cursul meu de ”Learning Agility Essentials” – Învățarea moarte n-are!

Dacă vrei să înțelegi în mare despre ce e vorba, te poți concentra pe următoarele 4 comportamente (poate mai puțin extraterestre decât povestea de mai sus) ale acestei competențe:

  1. Inovare: Aceasta implică punerea sub semnul întrebării a modului în care facem lucrurile cu scopul de a descoperi noi moduri de a privi situațiile. Inovarea necesită experiențe noi, care să ofere noi perspective și cunoștințe îmbogățite. Văd problemele din unghiuri multiple.
  2. Performanță: învățarea bazată pe experiență are loc cel mai adesea atunci când depășim o provocare necunoscută. Pentru a permite învățarea din astfel de provocări, este necesar să rămânem prezenți și absorbiti în situație, să ne gestionăm stresul provocat de ambiguitate și să ne adaptăm rapid pentru a putea performa. Acest lucru necesită abilitatea de a observa și de a asculta, dar  și abilitatea de a procesa rapid datele. Cei care au mindsetul de agilitate în învățare capătă noi abilități rapid și le integrează mai rapid decât cei mai puțin agili.
  3. Reflecție: a avea experiențe noi nu garantează că vom învăța din ele. Cei ce au un mindset de agilitate în învățare cer feedback și integrează informațiile pentru a-și înțelege mai bine propriile presupuneri și comportamente. În consecință, ei se cunosc foarte bine și pot avea o privire de ansamblu în ceea ce-i privește pe ceilalți și situațiile care apar. Conștiința de sine este unul dintre cei mai mari predictori al succesului.
  4. Risc: îți asumi „riscuri progresive” - nu cauți adrenalină, ci acel risc care duce către noi oportunități. Se oferă voluntari pentru locuri de muncă și roluri în care succesul nu este garantat, unde eșecul este o posibilitate. Se extind în afara zonelor de confort într-un ciclu continuu de învățare și consolidare a încrederii care, în cele din urmă, duce la succes.

Odată ce începi procesul o să observi că-ți este din ce în ce mai ușor să-ți dezvolți și să folosești învățarea autonomă.

E un proces continuu, dar e un proces plăcut - care nu doar că te ajută, dar te ține interesat indiferent de situația în care te afli.

Îți oferă autonomie și încredere în propria experiență și te împinge întotdeauna spre o versiune mai bună a ta. Hai să ne antrenăm împreună la curs!

Top 5 cele mai cerute abilități pentru 2030

Pandemia ne-a forțat să ne îndreptăm spre viitor mai repede decât credeam și au apărut primele rapoarte după „impactul” cu SARS-CoV-2, despre ce abilități ar trebui să ne dezvoltăm pentru a merge mai departe și a avea succes pe termen mediu și lung.

În timp ce unii speră să se întoarcă la viața „normală” de înainte de 2019, iar alții încearcă să supraviețuiască, norocoșii care au găsit o stare temporară de echilibru se gândesc la viitor și cum ar putea să capitalizeze pe ce va urma. Dacă te numeri printre cei din urmă, 2021 e un an bun să îți dezvolți măcar 2-3 dintre abilitățile necesare pentru 2030.

Poate părea departe 2030, iar „până atunci se poate întâmpla orice”. Tocmai de asta ar trebui să îți faci un plan de viață și un plan de învățare, ca să fii pregătit pentru orice situație, să te poți adapta în mod agil și să simți că aparții realității, oricare va fi ea.

50% din angajați trebuie să facă reskilling și upskilling până în 2025 ca să devină indispensabili pentru viitor, conform WEF (World Economic Forum)

Este un procent foarte mare de populație ce trebuie să facă reconversie și dobândire de abilități necesare pentru ”50% din angajați până în 2025”. Dintre aceștia, ei aproximează că ”40% au nevoie de programe de reskilling si upskilling de cel puțin 6 luni”.

Dacă te întrebai ce seriale să mai urmărești pe Netflix, în cazul în care trebuie să scrii iar declarații ca să poți ieși din casă, eu îți recomand „recalcularea traseului”: fă-ți un plan de învățare și apoi dă click pe „upgrade” până în toamnă ca să fii puțin mai pregătit pentru orice.

Există multe topuri de abilități, iar primele 2 sunt aceleași de mult timp.

Încă din 2016, rămân fruntașe „gândirea critică” și „rezolvarea problemelor”.

Iată câteva idei despre cum ai putea să ți le antrenezi:

- Gândirea critică ți-o poți ascuți verificând ce citești - din cel puțin 3 surse credibile.

- Abilitățile de rezolvare a problemelor se pot antrena prin mindset în primul rând. Încearcă să te orientezi spre soluții, să nu fugi de probleme. Când fugi de o problemă te îndepărtezi și mai mult de soluția ei.

- Baza pentru gândirea critică și rezolvarea problemelor este să înveți să adresezi întrebări deștepte.

Chiar dacă niciuna nu se studiază la școală, „maculatura” pentru management sau coaching pe acest subiect se bazează pe înțelepciunea grecilor antici. Așadar, e la îndemâna oricui pentru studiul teoretic. Pentru practică însă, ești pe cont propriu.

După primele 2 abilități ale viitorului, cei ce au creat topurile nu sunt tocmai pe aceeași undă legat de ce ar urma. Unii au făcut cercetarea înainte de pandemie, alții după ureche în pandemie, alții încearcă să ghicească viitorul. Sunt puțin ironică, pentru că e plin internetul de tot felul de organizații, fundații etc. care creează astfel de topuri, de la „hai să îți ghicesc în cafea”, până la „eu chiar mă pricep pentru că fac asta de câteva decenii”.

În primul rând, toate ar trebui privite cu precauție, fiindcă 2019-2020 a deturnat multe predicții. În al doilea rând, în trecut „trendurile” din Vest ajungeau în România chiar și la un deceniu distanță, acum timpul s-a scurtat în multe industrii, dar e greu de spus cât va dura pentru fiecare trend.

Capacitatea de a învăța apare în mod repetat în diverse forme în top 3-5 a multor rapoarte: „active learning”, metaînvățare (learning to learn) sau „strategii de învățare”.

Iată lista celor 22 de abilități care apar în top 3-5 în diverse cercetări credibile: creativitate, curiozitate, empatie, self-management, reziliență, esențialism (capacitatea de a filtra esențialul), toleranță la stres, capacitatea de a învăța, adaptabilitate, flexibilitate la schimbare, gândire sistemică, data analysis, digital skills, programming skills, abilități de luare a deciziilor, active learning, mentalitate deschisă (growth mindset), inteligență socială (social skills), metaînvățare (learning to learn), strategii de învățare, leadership, utilizarea tehnologiei și lista poate continua.

După ce am analizat mai multe rapoarte, concluzia mea este că sunt 3 categorii de abilități: despre minte, despre oameni și despre viață. Mai academic spus:

Abilități cognitive – tot ce ține de agilitatea de a învăța (inclusiv dezvăț, reînvăț) și tot ce ține de gândire (gândire critică, gândire creativă, sistemică, rezolvarea problemelor care le implică pe cele 3 etc.). Unii specialiști includ aici, de când cu pandemia, și self-management, self-regulation si alte ”self-uri”

Abilități sociale – empatie, adaptabilitate, inspirație, influență, în general inteligență emoțională, plus ”suita” despre care predică Brene Brown. Aici aș pune eu și ”self-awareness”, pentru că fără a te cunoaște pe tine însuți, nu poți avea relații înfloritoare cu ceilalți. Evident unii specialiști presupun ca ”auto-cunoașterea” este de bază și nu o adaugă aici, dar trăim în România, unde despre valori vorbește doar Daniel David. Un alt Daniel (Goleman) explică foarte clar că sunt 12 domenii și competențe sub umbrela inteligenței emoționale și le putem dezvolta optim pornind de la sine spre ceilalți. De la ”emotional self-awareness”, self-management (emotional self-control, adaptabilitate, orientare către succes, positive outlook), la social awareness (empatie și organizational awareness) și apoi relationship management (influență, abilități de coaching și mentoring, managementul conflictelor, teamwork, leadership inspirațional). Foarte puține rapoarte din timpul pandemiei și după pandemie menționează (fugitiv) importanța acestei coordonate sociale care implică atât de multe abilități. De fapt e trist. Vezi ”well-being” și cum să rămânem ”întregi la minte” în contextul pe față ”pe toate gardurile” și sunt omise lucrurile de bază, cum ar fi ”să știi cine ești”.

Abilități practice – utilizarea unor mașini, tehnologii, dispozitive sau...experiența practică de a vinde ceva. Pe acestea nu le poți dezvolta prin cursuri online de tipul ”3 perechi la 10 lei”, pentru că viața bate elearning-ul de duzină.

Platforma Coursera a făcut o estimare a duratei de învățare online, pe cont propriu și estimează că e necesară o investiție de 1 până la 5 luni de învățare, în funcție de categoria din care face parte abilitatea pe care vrei să ți-o dezvolți.

Ce nu menționează Coursera este cât la sută dintre cei care se înscriu la cursurile lor le și termină? Pentru că a-ți dezvolta cu succes abilități de vânzări într-un curs online de 2 luni nu înseamnă că știi să vinzi. Asta dacă ai reușit să rămâi concentrat 2 luni să înveți de unul singur ceva nou, online. 

Ca să înveți ceva singur ai nevoie de o abilitate aparte - self-directed learning, tradus în română adesea prin „autonomie în învățare”. Aici intră practic la „pachet” tot ce se leagă de învățare din lista de mai sus (capacitatea de a învăța, active learning, metaînvățare, strategii de învățare), plus gândire critică și rezolvarea problemelor. Deci, nu e ușor deloc, mai ales dacă nu ai fost încurajat de mic să înveți autodidact ceva de anvergură.

Dacă reușești să scurtezi timpul îngropat în social media, Netflix sau alte lucruri pe care faci „binging” și alegi măcar una din primele 2 abilități și una din pletora din top 3-5 abilități și încerci să ți le dezvolți până la sfârșitul anului, vei fi mult mai câștigat la revelion indiferent ce cărți ne va da „dealerul” în restul anului.

Ești pe cont propriu când vine vorba de dezvoltarea ta! Asta e o veste proastă, că înseamnă că ești singur. E o veste bună pentru că singur înseamnă învățare autonomă, deci ești liber să înveți cum ți se potrivește. În prima instituție de educație din lume, cărțile erau legate în lanțuri și accesul era limitat în funcție de clasa socială din care faceai parte. Acum cărțile nu mai sunt în lanțuri și tu nu mai ești „filtrat” după clasa socială, nu se mai stă la coadă la facultăți. Totul e la liber, inclusiv învățarea...și tu. Ce faci cu libertatea ta de a dezvolta și a fi „mentally fit” pentru 2030?

Scriu și pe https://byarmina.com despre viața auto-determinată, învățarea autonomă / liberă și alte teme conexe. Acolo găsești și detalii despre cursul meu cu tehnici și metode de învățare. 

Ce stil de învățare îți este cel mai confortabil? Dar cel mai de folos?

Probabil că ai observat și tu că fiecare om învață într-un mod diferit. Sunt unii care se chinuie cu toate forțele să învețe ceva din carte la matematică, de exemplu, pe când alții învață ca și cum ar fi înghițit o carte de matematică într-o zi și toată informația li s-a absorbit direct în creier.

În același timp, dacă schimbi puțin contextul și învățarea devine mai axată pe experimente, ca în genul celor de matematică aplicată, rolurile se inversează - cel care înțelegea puțin acum înțelege mult mai multe și viceversa.

Asta se întâmplă fiindcă există 4 stiluri de învățare, iar dacă ești conștient ce stil de învățare te definește, vei știi cum să îți construiești experiențe de învățare de care te bucuri mai mult și din care chiar rămâi cu ceva.

Există multe teste pe care ți le poți face online care să-ți arate ce stil de învățare preferi. Îți recomand să îți faci câteva și să vezi în care dintre cele 4 stiluri de mai jos te încadrezi:

  1. Activii

Dau dovadă de implicare maximă atunci când se confruntă cu o experiență nouă. Sunt deschiși la minte și nivelul lor de scepticism este redus, ceea ce înseamnă că se entuziasmează repede atunci când apare ceva nou la orizont. Filozofia lor de viață e „trebuie să încerc și asta, că doar o viață avem”. Au tendința de a acționa, și abia apoi de a lua în considerare consecințele. Preferă să rezolve problemele consultându-se cu ceilalți, prin brainstorming. Sunt oameni cărora le place să fie înconjurați de alte persoane și care adoră să fie în centrul atenției.

Oamenii care au acest stil de învățare sunt ideali pentru proiectele de grup și pentru activitățile care presupun schimburile de idei între mai multe persoane. În același timp, s-ar putea să aibă dificultăți în a se concentra ascultând prezentări pentru o perioadă îndelungată sau în a face analize și rapoarte.

  1. Reflectivii

Le place să privească orice situație de la distanță, să observe din mai multe perspective. Colectează cu migală informații și analizează date. Asta i-ar putea face să amâne mult și bine definitivarea unei concluzii în legătură cu ce au analizat. Preferă să fie prudenți, să asculte ce au alți oameni de zis și să intuiască modul în care va decurge discuția, și abia apoi să intervină cu punctele lor de vedere.

Reflectivilor le place să intre în detaliu pe un subiect și să își creeze propria bază de date cu informații relevante. Însă, atunci când îi pui să își prezinte ideile în fața unui grup de oameni, s-ar putea să întâmpine dificultăți.

  1. Teoreticienii

Sunt persoane analitice care au o foarte mare atenție la detalii. Perfecționiste din fire, aceste persoane se bazează pe logică și raționalism pentru a pune cap la cap informațiile. Sunt foarte buni analiști, dau dovadă de gândire sistemică și se simt în largul lor când învață folosind materiale structurate și bine definite.

Cel mai des recunoști un teoretician dacă întreabă „Care e legătura dintre aceste două lucruri?” sau „Care e premisa de la care plecăm?”. În schimb, nu reacționează bine când sunt puși față în față cu incertitudinea sau când oamenii din jur nu iau în serios lucruri pe care ei le consideră serioase.

  1. Pragmaticii

Adoră să testeze idei, teorii sau tehnici noi și să vadă dacă acestea au sens și atunci când sunt puse în practică. Sunt mereu în căutarea de idei noi și de moduri de a le aplica. Nu le place să stea la discuții foarte mult timp, ci vor să treacă la acțiune să vadă dacă ideea funcționează. Acești oameni văd problemele sau blocajele ca pe o provocare, și caută mereu metode prin care să se autodepășească.

Le place să-și prezinte punctele de vedere în grupuri de dimensiuni reduse. Nu sunt așa buni când vine vorba de discutat idei abstracte și nu le place așa de mult să intre adânc în detalii.

Cum să citești o carte. Cele 4 niveluri ale cititului

În 2018, specialiștii de la România Educată scriau că „42% dintre copiii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional.” Adică nu pot folosi o hartă chiar dacă poate citesc numele orașelor pe ea, nu știu ce program să aleagă la cuptor conform manualului de folosire deși îl pot citi. Mă tot gândesc cu tristețe cât de departe suntem de ce propun Mortimer și co-autorul sau Van Doren, ca niveluri de citire a unei cărți, în ”How to read a book” (Cum să citești o carte) – cartea numărul 1 la nivel global, pe subiect.

Cât de bine știi să citești? Aș fi zis râzând „cred că ok, după 35 de ani de «experiență»”, până când am dat peste o carte ce m-a pus pe gânduri. Aparent, așa cum te poți spăla pe mâini de doi bani (la propriu) sau te poți spăla pe mâini corect (așa cum îți arată afișele din cabinetele medicale sau din fabricile de medicamente) și durează și 5 minute să te speli bine, așa poți să citești o carte prost, chiar dacă știi, literalmente, să citești.

Atunci când alegi o carte, o alegi cu un scop în minte și conștient sau nu, o vei citi ținând cont de acest scop. Ideal ar fi să fie conștient. Nu e tot una să citești Dostoievski sau Harari. Una e să citești de relaxare, alta e pentru informare și altfel citești pentru a învăța sau pentru un examen.

Ce vreau să spun e că, deși mulți oameni pot foarte bine să citească ceva pentru a se informa sau doar pentru entertainment, nu toți oamenii știu să citească pentru a rămâne cu niște cunoștințe care le schimbă perspectiva asupra lumii.

Ca să îți îmbunătățești abilitățile de a citi o carte este util să cunoști diferențele dintre nivelurile cititului. După ce ai trecut de analfabetism funcțional, la citit, înțeles și folosit informațiile dintr-un manual de utilizare de electrocasnice, există încă 3 niveluri de citit. „Temelia” se numește „citire rudimentară” și tind să cred că aici s-au oprit cei 42% din studiul menționat mai devreme.

Citirea rudimentară

Citirea rudimentară sau nivelul 1, este nivelul de lectură pe care îl deprindem în gimnaziu. Este un mod elementar de a citi care ne face să ne uităm la literele „P I S I C Ă” și să știm că e un mamifer pe care omul l-a domesticit și care face „miau!”.

Citirea inspectivă

Sau nivelul 2 - este nivelul la care, înainte de a citi, inspectezi cartea. Te uiți la cuprins, vezi care capitole îți fac cu ochiul, studiezi puțin prefața și cuvintele de pe spatele cărții. Faci aceste lucruri ca să îți formezi o idee despre ce ar putea fi cartea. Ar trebui ca asta să-ți ofere suficiente informații cât să decizi dacă e o carte care merită atenția ta sau nu.

Următorul pas al citirii inspective este o citire superficială a materialului. Pur și simplu citește cartea la pas normal, fără prea multă reflexie asupra conținutului. Dacă nu înțelegi vreun amănunt, treci peste, mergi la capitolul următor etc. Făcând asta, îți vei îmbunătăți înțelegerea pe care o ai atunci când te pui să citești pe bune cartea, dacă decizi că merită timpul tău. Adică să treci la nivelul următor.

Citirea analitică

Sau nivelul 3 - este nivelul la care chiar îți propui să înțelegi ce vrea să zică autorul prin textul pe care l-a scris. Încerci să clasifici cartea și să o pui într-o categorie cu alte cărți. Pe principiul „Dacă te întreabă cineva pe stradă de asta?”, încerci să rezumi toată cartea într-o frază sau într-un scurt paragraf.

E nivelul în care pui lucrurile cap la cap și vezi cum a organizat autorul informația din carte - ce se întâmplă/discută în fiecare capitol? Definești problema pe care autorul încearcă să o expună și vezi dacă îți oferă vreo soluție pentru a o rezolva.

După cum observi, toate aceste aspecte necesită multă muncă. Notițe, scris pe marginea cărții, timp în care te gândești la mesajul textului.

O serie de întrebări care te vor ajuta în încercările tale de citire analitică ar putea fi:

Partea faină este că aceste întrebări te pot ajuta să citești analitic o gamă largă de cărți, fie că sunt cărți istorice, de literatură sau de știință.

Citirea comparativă

Sau nivelul 4 – este comparabil cu scrierea lucrării de doctorat în baza unei cărți. Foarte departe de primul nivel al citirii de care vorbeam mai devreme: acela pe care îl deprindem în gimnaziu.

Când ajungi la acest nivel îți dorești o înțelegere aprofundată a subiectului. Ca să obții această înțelegere, trebuie să compari mai multe cărți pe același subiect și să faci o analiză a modului în care a fost expus mesajul în cartea ta țintă sau centrală. Practic, deja gândești sistemic.

Pentru fiecare carte pe care o citești, vezi cum abordează autori diferiți același subiect. Ce legături există? Unde diferă logica lor? Ideea este să identifici care este relația dintre mai multe texte, pentru ca apoi să poți pune ideile într-un context mai amplu.

Acest mod de a citi poate să te ajute să interpretezi subiectul în așa manieră încât să fii tu cea care produce o perspectivă nouă, care nu se găsește în nicio carte din domeniu.

Câteva întrebări care îți pot arăta cum să folosești aceste tehnici pentru a citi diverse tipuri de cărți

Dacă vrei să citești literatură

Nu te concentra pe termeni, argumente logice sau transferul de cunoștințe pe care ți-l poate oferi această carte. Concentrează-te pe firul narativ, pe ce se întâmplă în capitole și pe legăturile dintre personaje.

Dacă vrei să citești istorie

Nu uita că orice poveste din istorie are și puțină ficțiune presărată pe ici pe colo, fiindcă orice istoric trebuie să umple niște goluri. Trebuie să citești mai multe cărți despre același eveniment / personaj istoric pentru a contura o imagine a adevărului istoric.

Astfel, vei înțelege nu doar ce s-a întâmplat atunci, ci și ce legătură au lucrurile cu ceea ce se întâmplă acum (în prezent).

În plus, aceste întrebări te vor ajuta să înțelegi mai bine subiectul cărții:

Dacă vrei să citești cărți cu sfaturi practice

În această categorie intră cărțile de natură informativă. Spre exemplu, genul de cărți care tratează, de obicei, subiecte economice, politice sau care se axează pe dezvoltarea personală. Aici, regula este să identifici care sunt problemele pentru care autorul îți propune o rezolvare.

Dat fiind că aceste tipuri de cărți de obicei conțin soluții sub formă de reguli/pași de urmat pentru a rezolva o anumită problemă, este important să vezi ce relevanță au aceste soluții pentru tine. Câți oameni le mai aplică? Ce trebuie să se schimbe astfel încât soluțiile să aibă sens?

Dacă vrei să citești cărți care tratează subiecte științifice sau sociale

Pune mereu în context informația pe care o citești. Dacă ai o carte de știință mai veche, de exemplu, ține cont de faptul că e posibil ca informația să nu mai fie de actualitate. Verifică mereu informația din mai multe surse înainte de a trage o concluzie.

Află mai multe despre autor, despre motivele sale și despre sursele și studiile pe care le citează. Asigură-te că ai măcar o înțelegere de bază a subiectului tratat de carte înainte să-ți dai cu părerea despre el, fie în favoarea acestuia fie contra lui.