În iunie 2008 am încheiat contractul de angajat în corporație. Am plecat din Zurich cu o cană branduită, un string personalizat și cu gândul la o altfel de viță. Mi-am luat un laptop performant și am decis să transform joaca de-a „proiecte on the side” în freelancing full-time. Nu a fost ușor. A urmat o perioadă în care am lucrat de pe oriunde, proiecte diverse, nu refuzam niciun contract, lucram la orice ore. În 2 cuvinte: mare haos. On top of it, I sucked at sales și ca atare și în negocieri. Ar fi multe povești de spus, dar pentru saptamâna asta am ales una pragmatică: utilitatea și utilarea biroului „de acasă”.
Nu eram chiar novice, pentru că în primul an de facultate am fondat un SRL împreună cu un grup de prieteni. Știam, cel puțin, cât de greu e să pornești ceva de la zero în echipă și să vinzi un produs. Deși atunci aveam doar 20 de ani, am avut totusi un spațiu de lucru cu întreaga echipă. Un birou fizic. Șase ani mai târziu aveam să aflu cât de greu este de una singură, vânzând servicii intangibile, cu o valoare greu de înțeles pentru o piață needucată, lucrând „de oriunde”. Pentru că erau servicii online, nu aveam nevoie de depozit sau spațiu de birouri. Pe atunci nu existau nici hub-uri sau coworking spaces, deci teoretic chiar puteam lucra de pe „masa din bucătărie”, din orice bucătărie.
După 8 ani de muncă “de oriunde”, așa-numit-ul antreprenoriat „independent de locație” nu mă mai ajuta să cresc. Am decis să îi dedic un spațiu special și să îmi fac un “birou de acasă”. Un loc care să îmi placă suficient de mult încât doar cafenelele să poată concura cu el, din când în când. Să nu duc dorul spațiilor cochete și ergonomice din multinaționalele în care am lucrat. Dar mai ales, să VĂD fizic, că „dau înainte”.
La început poți lucra de pe masa din bucătărie, mai iei o pauză, prăjești un ou, mai ronțăi ceva din frigider, amesteci utilul cu plăcutul. Apoi „plăcutul” poate deveni ușor ocupația principală, mai arunci o privire pe geam, servești al doilea cappuccino și te întrebi ”unde s-a dus ziua?” Procastinarea este inamicul numărul unu al unui liber profesionist, dar ca freelancer, dacă nu muncești, la finalul lunii nu ai cum să te plătești.
Spațiul dedicat muncii remote a fost cheie în a trece la nivelul următor. Având „o zona geografică” stabilă pentru lucru, treptat am devenit mai disciplinată și mai organizată. Am ajuns să îmi creez propriile instrumente de planificare, să selectez și să păstrez clienții care (mă) meritau și să dezvolt diverse rutine și obiceiuri care să îmi crească productivitatea și business-ul.
Biroul “asezare permanentă” într-una din camerele apartamentului nostru a contribuit mult la dezvoltarea mea profesională. Estimez că mai mult decât un MBA. Practic, am alocat un spațiu fizic, spațiului mental pe care îl alocam propriului business. Ce era doar în mintea mea și pe laptop, a devenit „aivea”, vizibil și tangibil. Pe principiul că dacă „mă împiedic” de o masă și un scaun, le voi folosi și voi face lucrurile să se întâmple. No bullshit. A funcționat.
De atunci am tot făcut upgrade la diverse elemente pentru că în timp acest spațiu a devenit biroul meu full-time, overtime, weekend learning space, creativity corner și cam sky is the limit.
Am ales o masa de sticla pe care se vede fiecare fir de praf, ca sa ma deranjeze puternic, sa ajung sa o si sterg. Consider ca un spatiu ordonat si curat aduce claritate mentala. Partea grozava este ca se regleaza pe verticala atat de mult incat pot sa lenevesc pe un puf sau sa o ridic mai sus de 90 cm sa “ma prinda camera video de sus”. Din pacate nu se mai comercializeaza, deci nu va pot da un link, dar va recomand sa cautati ceva extensibil, reglabil pe verticala cat mai mult, fara n sertare, ca le veti umple pe toate si asta inseamna „clutter”. Eu prefer stilul modern, dar evident atat timp cat are functionalitatile necesare, poate fi si un stil clasic. E important sa te reprezinte pe tine si rolul pe care „il imbraci” cand te asezi la acel birou. Daca e ales cum trebuie te va ajuta sa te transpui usor in mindsetul de a raspunde la telefon la intrebarea „Ce faci?” cu „Sunt la birou!” in loc de „Bine, pe acasa”.
Dac nu poti investi in unul confortabil si ergonomic nou, ia-l folosit, dar ia-l sa fie reglabil pe verticala si sa ii poti ajusta unghiul spatarului. Eu nu am manere, dar nu ar strica. Ideal ar fi sa il si testezi sa vezi daca inaltimea spatarului se potriveste cu inaltimea ta / lugimea spatelui tau (mai ales daca esti femeie, pentru ca senzatia mea este ca scaunele de birou au fost gandite pe inaltimea barbatilor). Pe spatar am pus si o husa electrica de masaj pe care am primit-o cadou si pe care o folosesc cand ma gandesc la diverse si vreau sa ma relaxez. De ce nu? Daca ai buget, iti recomand unul facut de Kinnarps. Eu am Kinnarps 5000 cu reglaje full option (inaltimea scaunului, inaltimea spatarului, reglaj al suprefetei de sezut, al bratelor pe inaltime si in functie de suprafata de sezut, al greutatii si unghiului de inclinatie maxima, al unghiului de pozitionare al scaunului in functie de confortul dorit). Alti prieteni care lucreaza de acasa, mizeaza pe Markus.
Am ales un ThinkPad P50 foarte performant pe care pot rula InDesign, Illustrator, PowerPoint, 2 browsere pline de tab-uri si un video call in paralel fara sa crape nimic. La pachet cu un cooler pad simplu pe care il pornesc vara. Nu mai am rabdare sa lucrez pe ceva care se “misca incet”, iar ca sa fie pachet complet, am adaugat si internet de mare viteza si mouse ergonomic. Prietenii recomanda si un mousepad cu suport de mana si pernuta ce se ataseaza la scaun sau birou. Urmatorul upgrade pentru mine. In ceea ce priveste alegerea laptopului, cel mai important este sa se potriveasca nevoilor tale actuale si viitoare (cel putin viitorul apropiat). Evident alege o marca buna si verifica sa ai unde sa il trimiti in service daca va fi nevoie.
Wireless, cu conductie prin os si microfon incorporat. De la oricare altele ma mancau urechile sau ma dureau pavilioanele urechilor. Ma izolam total de ce este in jur si ma deranja cum se auzea cand rontaiam un fursec. Folosesc Titanium Aftershokz. Eu am versiunea mini (potrivite pentru circumferinta capului meu). Sunt comode si poti auzi tot ce se intampla in jur. Le pot (de)conecta rapid de la laptop la telefon si invers. Nu mai car fire dupa mine daca ma deplasez in alta camera.
Sunt foarte pasionata de notatul pe hartie, insa nu exagerez. Nu lipsesc de pe birou: un clipboard A5 plin cu foi in diverse culori, pixuri, highlightere, finelinere si brushpen-uri. Am ales clipboard-ul A5 pentru a ma limita la un spatiu mic si compact. Iar pentru ca post it-urile se pierd si arata dezordonat, le-am inlocuit cu Google Keep, accesibil de oriunde, pe orice dispozitiv cu sau fara net.
Un bonus important – by design in cazul biroului meu: aer, lumina, termostat. Aer conditionat rece sau cald pentru cand nu vreau sa imbrac inca un strat de haine sau nu vreau sa transpir in fata camerei. Jaluzele interioare, exterioare si becuri bune sa pot gasi o varianta ok pentru cand filmez cursurile online. Termostat pentru creier – al meu am descoperit ca functioneaza cel mai bine intre 23-26 de grade, altfel imi scade productivitatea. Geamuri mari care pot fi deschise larg. In final, lucrez tot dintr-o camera cu pereti de sticla din podea pana la tavan, ca in corporatie, dar am 2 usi mari pe care le pot deschide “sa simt fix in nas” libertatea pe care o cautam.
